Nu e diplomată, nu are tact, nu este dispusă să negocize. Îşi spune părerea despre parlamentari, nefavorabilă, chiar înainte de a se confrunta cu aceştia pe o lege la care ţine. Deschide fronturi de luptă peste tot: cu premierul, cu Consiliul Superior al Magistraturii, cu parlamentul, cu procurorii. Scrie cu mâna proprie proiecte de legi. Nu este genul de femeie care însufleţeşte masele, dar este mereu bine plasată de sondaje în simpatia publicului. A venit cu dalta şi ciocanul să schimbe o justiţie osificată, obişnuită să fie mângâiată pe cap de Putere şi să primească un cub de zahăr atunci când dădea câte un NUP cuviincios. Corupţia ascunsă sub inamovibilitate a devenit una dintre ţintele Monicăi Macovei. Cumetriile din justiţie s-au coalizat instinctiv împotriva ministrului justiţiei.

Monica Macovei are aerul unui Don Quijote care luptă nu cu morile de vânt, ci cu un balaur căruia nu prea i se zăresc capetele. Ce a însemnat însă pentru mediul de afaceri lupta surdă a Monicăi? A fost condamnat vreun mare rechin? A fost eradicată corupţia? Nu mai există licitaţii trucate? Au dispărut demnitarii care încalcă legea? Nici vorbă. Dar ministrul justiţiei nici nu putea să-şi propună astfel de obiective utopice. A făcut altceva, mult mai important: i-a convins pe oficialii europeni că ministrul justiţiei din România nu mai are rolul de a-şi proteja colegii de partid şi nici de a asmuţi justiţia împotriva adversarilor politici. A înlăturat un cartonaş roşu, mare cât Palatul de Justiţie, şi a făcut posibilă aderarea la termen. Apoi, pentru prima oară, urmăriţii penal au ajuns să fie foşti premieri, miniştri, dar şi demnitari în funcţie, până la nivelul de vicepremier. Arestări de prefecţi, primari, colonei erau de neimaginat până în urmă cu doi ani. S-a curăţat mediul de afaceri? Cu siguranţă încă se fură din banii publici. Dar nimeni nu mai are azi curajul, fie ministru, fie parlamentar, să telefoneze unui procuror sau judecător şi să-i spună, ai grijă, în cazul X sau Y trebuie să fii mai blând, dacă vrei să faci carieră, sau să ţii dosarul vreo trei ani într-un fişier încuiat! În plus, într-o justiţie condusă de Monica Macovei pare imposibilă apariţia de figuri gen Tănase Joiţa, fostul procuror general, sau Amarie, fost la DNA.

Cu aerul ei de studentă aflată permanent în sesiune, Monica a urnit munţii în justiţie. Nu i-a demolat. A reuşit să enerveze pe toată lumea: colegi de guvern, parlamentari, ziarişti. Dar nici că-i pasă! Şi nu pare că asteaptă vreo recompensă. Monica merge mai departe. Face ceea ce crede ea că trebuie. E ca un burghiu care pătrunde straturile pietrificate ale politicii şi justiţiei româneşti. 

«Nimeni nu mai are azi curajul, fie ministru, fie parlamentar, să telefoneze unui procuror sau judecător şi să-i spună, ai grijă, în cazul X sau Y trebuie să fii mai blând, dacă vrei să faci carieră, sau să ţii dosarul vreo trei ani într-un fişier încuiat!»