Decizia lui Tăriceanu de a bloca adoptarea legii gazelor din Marea Neagră în noua formă dorită de Dragnea înseamnă mai mult decât interese de afaceri divergente.
Obiectivele liderilor PSD și ALDE sunt din ce în ce mai greu de împăcat, iar alianța lor scârțâie din toate încheieturile, scrie Dan Turturică.
De ce este nemulțumit Tăriceanu? În primul rând, de insistența cu care Dragnea urmărește să-i remanieze cei doi miniștri cheie pe care îi are în Guvern: Tudorel Toader și Teodor Meleșcanu. Ambii, încurajați de Tăriceanu, au refuzat să îndeplinească până la capăt comenzile șefului PSD.
După cum am mai scris, Toader nu a vrut să de Ordonanță de urgență pentru amnistie și grațiere, a tergiversat găsirea unor soluții alternative la problemele penale ale lui Dragnea, dar a întârziat și avizul pentru înființarea Fondului Suveran de Investiții prin Hotărâre de guvern, motiv pentru care a fost atacat public de ministrul de Finanțe.
Meleșcanu a devenit țintă pentru Dragnea încă din timpul scandalului provocat de intenția de a muta la Ierusalim ambasada României în Israel. Șeful PSD îl suspectează pe ministrul de Externe că trage de timp și se ascunde în spatele unor proceduri birocratice. Întârzierea mutării ambasadei dar și a înființării Fondului Suveran, îl pun pe Dragnea într-o lumină proastă în fața principalilor săi aliați externi, cei din Israel.
Ministrul de Externe a intrat irevocabil pe lista neagră a lui Dragnea după ce a refuzat să inițieze procedura de rechemare în țară a ambasadorului României în SUA, George Maior. Între a-l supăra pe Dragnea și a intra în conflict cu președintele, Meleșcanu a ales prima variantă.
Dragnea are deja un favorit pentru postul lui Meleșcanu, Mircea Geoană, care l-a susținut activ și constant de la câștigarea alegerilor, în 2016, încoace. În special, în perioada în care s-a aflat în ofensivă pentru a-și găsi susținere peste Ocean. Însă, pe cât de mult și-ar dori Dragnea să-l readucă pe Geoană în fruntea MAE, pe atât de puțin probabil e că Tăriceanu va accepta debarcarea lui Meleșcanu, socrul unuia dintre oamenii care îl susțin din umbră de ani buni, Peter Imre.
Remanierea celor mai importanți miniștri ALDE nu este însă cauza răcirii relației dintre Dragnea și Tăriceanu, ci mai degrabă efectul. Cauza o reprezintă planurile de viitor ale celor doi. Ambii se visează președinți. Chiar dacă un asemenea gând pare de-a dreptul ridicol în cazul lui Dragnea – 4%, el nu pare deloc descurajat de cifrele minuscule cu care este creditat chiar și în sondajele reale făcute de Pieleanu și Palada.