Așa cum se știe, februarie are 29 de zile în anii bisecţi, iar în ceilalţi ani are 28 de zile.

După cum amintește Skyatnightmagazine, înainte de calendarul Gregorian, se folosea calendarul Iulian, folosit în Turcia până în 1927. Dar înainte a existat calendarul roman.

Romanii au folosit ciclurile lunare pentru a împărţi anul în luni, iar februarie era ultima lună a anului

Februarie a fost o lună ”neglijată” de-a lungul istoriei. A ajuns să numere 28 de zile deoarece romanii au folosit ciclurile lunare pentru a împărţi anul în luni. Lunile se calculau de la prima apariţie a lunii pe cer şi erau împărţite în trei părţi: calendele (Luna nouă), nonele (Primul pătrar) şi idele (Luna plină). La început, calendarul a avut 355 de zile.

Anul Nou cădea pe 1 martie, deci februarie era ultima lună a anului. Februarie, aleasă să aibă 28 de zile, deoarece romanii își onorau astfel morții.

Având în vedere că Pământul se învârte în jurul Soarelui în 365 de zile, pentru a recupera întârzierea, la fiecare doi ani se intercala o lună de 22 sau 23 de zile în februarie. Motivul pentru care în calendarul roman existau 29 sau 31 de zile, niciodată 30, a fost pur și simplu că romanii considerau numerele pare ca aducând ghinion.

Pentru ca numărul de zile din calendar să ajungă la 365 într-un an, trebuia totuși să existe o lună cu un număr par. Februarie a fost aleasă să aibă 28 de zile, deoarece romanii își onorau astfel morții.

Așa a apărut calendarul Iulian

Ulterior, Iulius Caesar a rearanjat calendarul pentru a reflecta mai mult „mișcările” Soarelui și mai puțin ciclul lunar. Astfel, anul a fost împărțit în 365 de zile, într-un ciclu fiind 3 ani de câte 365 de zile și cel de-al patrulea de 366 de zile, cel din urmă fiind an bisect, reprezentând anul în care luna februarie are 29 de zile.

Așa a apărut calendarul Iulian, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 45 î.d.Hr. și s-a remarcat prin simplitate. Calendarul Iulian a adus unele dificultăți, pentru că anul iulian nu se mai sincroniza cu anul tropic, iar punerea în concordanță a unor sărbători religioase, precum Paștele, și a echinocțiului de primăvară, nu erau posibile.

Când s-a introdus Calendarul Gregorian

Calendarul Iulian avea să fie modificat la ordinul Papei Grigore al XIII-lea, în 1583. Astfel a apărut Calendarul Gregorian, în care  zilele anului au fost împărțite în săptămâni de câte 7 zile, săptămânile fiind numerotate de la 1 la 52 sau 53.

Treptat, Calendarul Gregorian a fost introdus în mai multe țări, începând cu cele catolice. În Regatul României, calendarul Gregorian a fost introdus în anul 1919 de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu, când ziua de 1 aprilie a devenit 14 aprilie. Modificarea a fost adoptată prin Decretul-lege din 5/18.III.1919