Exemplele de manageri care renunţă la poziţiile deţinute în companii private în favoarea unor societăţi sau instituţii de stat tind să se înmulţească. Cum resimt ei diferenţele dintre cele două medii?
Dacă cineva spunea, în urmă cu câţiva ani, că a renunţat la un job la stat pentru a se angaja la o companie privată era, cu siguranţă, felicitat. Mergea pe un salariu mai mare, într-un mediu de lucru civilizat, unde respectul faţă de angajat este o regulă de bază. În ultima vreme, însă, tendinţa de migrare pare să se inverseze, surprinzând înmulţirea exemplelor de directori care s-au aventurat să conducă organizaţii de stat renunţând la poziţii importante din companii private. „Un om care pleacă din mediul privat ca să meargă la stat, cu siguranţă, o face fie din raţiuni politice, în sensul strict al cuvântului, fie din raţiuni financiare, ştiut fiind faptul că la stat salariul nu este la fel de mare ca în piaţa privată, dar că venitul poate fi copleşitor de mare”, subliniază Mădălina Popescu, director general la Pluri Consultants.
Cazul lui Gabriel Zbârcea, cel care în 2005 era numit la conducerea AVAS, poziţie pentru care a renunţat la funcţia de avocat asociat pe care o avea la Muşat & Asociaţii, este notoriu. După mai puţin de un an, acesta şi-a dat demisia, iar acum este managing partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Ce spune el astăzi după experienţa AVAS?: „În acest moment, nu m-ar tenta nicio funcţie publică, niciuna, oricât de însemnată”. De-a lungul timpului, a mai avut propuneri de a se întoarce la stat, dar le-a refuzat. „AVAS a reprezentat o încercare, un loc în care am vrut să demonstrez că se poate face ceva, dar şi acolo m-am considerat întotdeauna un avocat-manager, nicidecum un demnitar”, afirmă Gabriel Zbârcea.
Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank, s-a întors însă la primul său angajator, statul, după o experienţă de 13 ani în mediul privat. „Principala diferenţă între cele două medii este modul în care acţionarii abordează piaţa şi stabilesc obiectivele strategice”, subliniază acesta, adăugând că „la stat, primordial nu este profitul, ci obiective precum cota de piaţă, îndreptarea activităţii spre sectoare precum agricultura, IMM-urile, administraţiile publice locale”.
Lipsa profitului din capul listei de priorităţi nu înseamnă că nu se încurajează performanţa. Asta deşi ceea ce li se reproşează cel mai adesea angajaţilor de la stat este tocmai lipsa rezultatelor. Problema e că salariile nu reflectă deloc acest lucru: la cel mai înalt nivel, cel de director general, venitul unui şef care lucrează pentru stat poate fi de cinci ori mai mare decât cel al unui director general într-o multinaţională.
Performanţa de la stat, importată din mediul privat
Managerii care vin din mediul privat se străduiesc să schimbe lucrurile şi mentalitatea, dar, fără îndoială, rezistenţa este mare. Radu Gheţea spune că a încercat să impună criteriul performanţă indiferent de locul de muncă. Asta face şi acum şi „nu mi-a spus nimeni că nu e bine. Este o portare a ceea ce am exersat mult la privat şi pot spune că se poate”, adaugă el. Spune că ceea ce l-a atras la stat a fost provocarea proiectului reprezentat de CEC Bank, şi nu confortul financiar. Cum restructurarea instituţiei se va finaliza în 2011, el nu intenţionează să renunţe prea curând. Între timp, efectivele de manageri atraşi de stat din sectorul privat tinde să crească, ceea ce până la urmă nu e un lucru rău. Numai în ultimul an, lista a fost completată de nume precum Adrian Băicuşi şi Gheorghe Țucu, şefii Siemens, respectiv Honeywell în România.
Absolut tot ce am avut de spus a fost luat în considerare cu toată seriozitatea de către acţionarul-stat.
Radu Gheţea, preşedinte CEC Bank
Mi-a luat mult să înţeleg că responsabilităţile de la stat sunt (sau ar trebui să fie) mult mai mari decât la privat.
Gabriel Zbârcea, managing partner Țuca Zbârcea & Asociaţii
AVAS a reprezentat o încercare, un loc în care am vrut să demonstrez că se poate face ceva.
Gabriel Zbârcea
Un acţionar privat ar fi fost mai radical în restructurarea reţelei. Noi am ales să eficientizăm ceea ce avem.
Radu Gheţea
400% poate fi diferenţa dintre venitul unui manager la stat şi cel al unui director general din mediul privat. Pe măsură ce se coboară în ierarhie, distanţele se micşorează
