Chiar așa, de ce băncilor centrale care fac QE nu le scade ratingul? De ce mă întreb asta? Fiindcă respectivele își modifică profilul de risc. Emit monedă și o investesc în obligațiuni junk.
Ca urmare, au un profil mai riscant, ce trebuie relevat ca atare. Nu-i nimic extraordinar în ceea ce spun. Dacă o bancă comercială procedează în acest fel, și își schimbă profilul de risc, va fi retrogradată de agențiile de rating. De ce băncile centrale sunt tratate altfel? Pentru că ele se consolidează în taxe și impozite?! Din păcate, până la urmă tot aia e. Mediul economic devine mai prost, ratingul țării se micșorează și implicit și cel al băncii centrale.
Sigur că în ultima perioadă agențiile de rating au părut paralizate, dar, asta nu trebuie să ne adoarmă vigilența, pentru că în măsura în care Banca Centrală Europeană (BCE) activează regional, ar trebui să se deprecieze ratingul zonei. Cu precizarea că în funcție de bondurile pe care le-a achiziționat BCE din diverse țări, calificativul statelor se poate diminua mai mult sau mai puțin, de la caz la caz. Iată niște idei ce ar trebuie să le vină agențiilor de rating, care par a fi derutate. De pildă cum afectează evenimentele din Turcia mediul economic? În niciun fel? Păi, lovitura de stat a costat circa 100 miliarde de dolari!
Şi pentru că tot vorbim de turci haideţi să analizăm ce se întâmplă. Erdogan e susţinut cam de jumătate din populaţie, cealaltă jumătate fiind fragmentată între modernişti, kurzi şi alţii. Astfel fiind structurate lucrurile, problema care se pune serios este că Turcia n-a fost niciodată membră NATO, fiindcă-i o ţară democrată, ci pentru că armata e garantul organizării moderne a statului.
Da, numai că în situaţia actuală, în care şeful statului sugerează că el va fi de acum înainte garantul modernităţii, se observă că asistăm la o schimbare de paradigmă ce contravine cu filosofia pe baza căreia a fost acceptată Turcia în NATO. În asemenea condiţii, alianţa nord-atlantică ar trebui să decidă dacă e de acord să se păstreze regulile ca atunci când partenerii euro-asiatici au fost acceptaţi în organizaţie ori ca acestea să se schimbe în timpul jocului.
Aşadar, atunci când armata ajunge să fie aservită unui conducător politic mai poate fie ea garantul a ceva? Şi aici se poate pune întrebarea cât îi costă pe aliaţi că nu e capabilă conducerea NATO să aibă o reacţie rapidă prin care să nu contribuie la întărirea poziţiei lui Erdogan şi că acceptă, implicit, schimbarea regulilor jocului în timpul jocului? Şi reluând ideea referitoare la mediul de afaceri din Turcia ne punem întrebarea: Ce urmări are o consolidare a filosofiei şi modului de a conduce a lui Erdogan pentru turci înşişi? Aceea că după o dezvoltarea economică spectaculoasă factori ce ţin de politic vin să o submineze?
Mai important, acest lucru se produce într-o conjunctură în care Europa se confruntă cu migraţia musulmană, cu Brexitul şi cu o reîncercare de poziţionare a Turciei în relaţia cu Rusia, ce fragilizează NATO. În aceste condiţii, n-ar fi cazul să scadă ratingul nu doar al băncilor centrale care fac QE sau al statelor unde au loc lovituri de stat, ci şi al celor legate de NATO, pentru că decidenţilor alianţei le-a tremurat mâna pe decizia pe care trebuiau să o ia în privinţa Turciei şi au pierdut momentul optim?
Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro