Iar ambele elemente au legătură cu îndoctrinarea, ce e posibilă pe un fond educațional precar. Pentru că instruirea robustă îți permite să evaluezi dincolo de “poleiala” politicianismului și marketingului. Dacă educația n-ar fi în mare suferință s-ar vedea cât de penibil e să faci moțiune de cenzură împotriva propriului guvern, contra premierului pe care l-ai desemnat și să-ți mai cauți și aliați. Fără a arăta, însă, către contraperfomanța care te-a determinat să procedezi astfel. Asta fiindcă, dacă executiul n-a comis greșeli și vrei totuși să-l schimbi, înseamnă că politicul e mai presus de lege! În aceeași ordine de idei, fiecare dintre taberele implicate în conflictul Dragnea-Grindeanu o acuză pe cealaltă că destabilizează România, lăsând-o fără o guvernare funcțională. Și au și un argument comun: ușoara depreciere a leului din ultima perioadă, cauzată de instabilitatea politică.

Numai că marota asta cu „investitorii” pe care îi ia cu amețeli din cauza lipsei de guvern nu rezistă la o analiză mai atentă. Traderii nu se tem propriu-zis niciodată de faptul că o țară emitentă de obligațiuni rămâne pe termen nedeterminat fără guvern, ci de perspectiva, de atâtea ori confirmată, ca următoarea formulă de guvernare, de după criza politică, să fie mai proastă ca precedenta. În fond, marile defaulturi suverane din istoria contemporană au survenit în momente când statele respective aveau guverne bine merci. Tot ce-i interesează pe acești investitori este ca plățile de cupoane să continue să fie efectuate. Iar pentru așa ceva nu e nevoie decât de politică fiscală și monetară, nu de un întreg guvern. În ultimii ani, ca să dăm doar două exemple, Belgia și Cehia au trecut prin perioade lungi de blocaj politic similar și nu au intrat în colaps.De fapt, pentru oamenii simpli, a nu avea guvern e o binecuvântare. Măcar pentru o perioadă limitată, n-are cine să pună bețe în roate economiei și să stabilească arbitrar, din pix, învingători și învinși. Cel puțin pentru un interval scurt, cancerul birocratic și de reglementare se întrerupe din creștere. Se oprește și tăvălugul ordonanțelor de urgență. Cel mai important, se întrerup alocările de fonduri bugetare pentru fel și fel de proiecte de „investiții publice” păguboase și dubioase totodată.

Să nu ne temem de criza de guvern, ci de ce va urma după ea.

Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro