Dacă în urmă cu câţiva ani EURIBOR era cvasianonim printre românii care apelau la creditele în euro, întrucât principalul scop era accesarea banilor, fără a lua în seamă cum ar putea evolua costul creditelor, după instalarea recesiunii, capacitatea de rambursare a celor îndatoraţi în euro a fost drastic afectată, iar aceştia au început să facă treptat cunoştinţă cu Mr. EURIBOR.
Astfel, foarte mulţi români au început să privească oarecum cu îngrijorare la ascensiunea din ultimul an a acestui indicator, iar alţii au păstrat distanţa față de creditele în euro, deoarece au privit la acesta ca la drobul de sare, evocând momentul când se afla la maximul istoric de 5%.
Ce este de fapt EURIBOR? Indicatorul reprezintă dobânzile medii la care se împrumută între ele cele mai mari şi mai solide bănci europene. A nu se înţelege că vreo bancă din România poate accesa resurse de pe piaţa interbancară europeană la nivelul EURIBOR. Suntem departe de a intra în acest club select, iar pentru asta plătim (băncile plătesc – n. red.) o primă (marjă) mai mare decât EURIBOR în sine pentru a atrage resurse externe. De aceea, nu putem compara costurile creditelor în euro de pe piaţa locală cu cele din Germania sau Franţa. Pentru că de costul de finanţare externă a băncilor din România este legat costul împrumuturilor în euro pentru clienţi, chiar dacă aceştia îşi văd dobânda legată direct de EURIBOR.
Acum să vedem de ce a început să crească EURIBOR. În principiu, datorită reinstalării creşterii economice în zona euro. Practic, pe măsură ce percepția economiei zonei euro se îmbunătăţea (a se vedea indicatorul ESI publicat de Comisia Europeană, în unele ţări indicatorul ajungând peste nivelul de dinaintea crizei), creştea cererea de credite, iar costul monedei europene începea să urce treptat. Totuşi, pe fondul conturării unei crize alimentare şi ulterior pe fondul izbucnirii conflictelor în nordul Africii şi în Orientul Mijlociu, s-a observat o inflamare a inflaţiei, iar aproape în linie cu aceasta şi-a accelerat ascensiunea şi EURIBOR în primele luni din acest an (citiți o analiză pe această temă aici). Cu toate acestea, dobânzile EURIBOR au rămas real-negative (neacoperind inflaţia din zona euro, care pe rate anuale a ajuns la 2,7% în martie), semn că cererea de credite, chiar dacă a crescut, este încă la un nivel redus în comparaţie cu disponibilul din bănci, monitorizat cu atenţie de Banca Centrală Europeană.
Dacă o să vedem în continuare o ascensiune a EURIBOR, cum de altfel se şi estimează, aceasta se va datora într-o bună măsură consolidării creşterii economice în zona euro, deşi ar putea fi şi majorarea ratei inflaţiei. Această consolidare se va transmite asupra celorlalte economii din Uniunea Europeană, adică şi în România şi, cu un oarecare decalaj, în buzunarele noastre. Aşadar, creşterea EURIBOR ar fi pe undeva de dorit, pentru că va caracteriza o stare de fapt în economie mai bună decât acum, care se va resimţi într-o scădere a marjelor de dobândă. Per total, costul unui credit s-ar putea menţine, dar, în plus, am trăi o realitate economică mai relaxată. Sus cu EURIBOR!