viitor, sa emita si sa tranzactioneze actiuni si obligatiuni pe piata noastra, dar si sa deschida conturi de depozit bancar in lei. Ultima operatiune a fost, insa, amanata pentru cel putin un an, fiind considerata deocamdata mult prea riscanta.De ce nu suntem inca pregatiti pentru a primi in banci leii depusi de straini? Teoretic, sumele intrate astfel din strainatate ar trebui sa contribuie la reducerea deficitului de cont curent, una dintre principalele probleme ale economiei. Ajutorul de moment risca insa sa se transforme intr-o amenintare pentru acelasi cont curent, daca cei care au aduc bani o fac in scop speculativ, pentru a castiga pe termen scurt din diferentele de dobanda. Astfel de miscari sunt absolut normale pe o piata libera, insa autoritatile considera ca Romania nu ar putea face fata, deocamdata, unor intrari si iesiri bruste de capital.Pentru speculatori, oportunitatile pietei romanesti se cheama dobanda si curs de schimb. In prezent, strainii nu au acces decat la deschiderea de conturi curente in lei (de anul viitor la orice banca, nu doar la cele romanesti), unde dobanda la vedere oferita este mult prea mica pentru a permite castiguri speculative (intre 0,5% si 2% pe an). Cu totul alta este situatia depozitelor bancare la termen in lei. Chiar pentru termene scurte, de o luna sau trei luni, dobanda de 14-16% pe an oferita de banci ar fi suficient de atractiva pentru speculatori, iar intrarile de capital se pot transforma rapid in iesiri masive. Pentru a apara piata de astfel de „atacuri” speculative, autoritatile pot lua masuri de reducere a dobanzilor. Acestea pot face, insa, si victime colaterale. Potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, dobanzile prea mici nu descurajeaza doar speculatorii, ci afecteaza si economisirea interna si investitiile.Riscante pentru piata romaneasca nu sunt doar iesirile bruste de capital ce pot urma intrarilor speculative, ci chiar intrarile masive de bani in depozite bancare. seful Trezoreriei Statului, Enache Jiru, spune ca in piata exista oricum un exces de lichiditate, care implica eforturi mari de sterilizare din partea BNR, iar intrari suplimentare ar determina dificultati de plasare si amenintari pentru inflatie. Pentru banci, cea mai la indemana posibilitate de plasare a sumelor mari depuse de straini ar fi in credite. Or, majorarea volumului acestora si relaxarea conditiilor de creditare este tot ce si-ar dori mai putin autoritatile romane, care au luat recent masuri tocmai pentru a tempera ritmul de acordare a imprumuturilor bancare. Pentru a evita efectele negative ale intrarilor de capital in scop speculativ, autoritatile romane ar fi putut apela si la masuri mai putin drastice decat amanarea cu cel putin un an a etapei de liberalizare din 2004. Potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, o varianta luata initial in considerare ar fi permis nerezidentilor sa deschida conturi de depozit in lei, dar cu interdictie de retragere a banilor timp de un an. O alta varianta prevedea impunerea unei taxe de 1% la retragerea sumelor depuse de nerezidenti. Aceste masuri ar fi ajutat intrucatva la descurajarea intrarilor si iesirilor de capital in scop speculativ, insa nu ar fi eliminat riscul crearii unui exces suplimentar de lichiditate in piata anul viitor, cu dificultati de sterilizare pentru BNR si cu amenintari pentru inflatie. In aceste conditii, Banca Nationala a preferat varianta cea mai conservatoare si a prevazul in proiectul noului regulament valutar amanarea cu cel putin un an, fata de calendarul convenit cu Uniunea Europeana, a liberalizarii deschiderii de depozite in lei de catre nerezidenti. La decizie a contribuit si amintirea, destul de proaspata, a experientei nefericite prin care au trecut alte tari din regiune. Intrarile masive de capital pe termen scurt au creat probleme grave Rusiei si Cehiei, investitorii intrand in panica la primele semne de depreciere a monedei si retragandu-si rapid sumele aduse initial.

Ce riscam?
· Principalul risc este cel al iesirilor bruste de capital, in conditiile in care astfel de plasamente sunt foarte volatile. Chiar daca pe termen scurt intrarile de capital ajuta contul curent, iesirile bruste ulterioare pot crea dificultati in finantarea deficitului acestuia.
· Oportunitate pentru speculatori, care pot castiga din dobanzile inca ridicate la depozitele bancare in lei. Situatia este diferita la conturile curente, unde accesul nerezidentilor nu este ingradit, datorita ratelor reduse ale dobanzilor.
· Pentru a evita intrarile speculative de capital, in conditiile aprecierii reale a leului, autoritatile ar trebui sa sprijine reducerea ratelor dobanzilor. Aceasta ar afecta, insa, economisirea interna si investitiile.
· In piata exista, oricum, un exces de lichiditate, care presupune costuri mari de sterilizare pentru Banca Nationala .
· Intrarile masive de capital pot determina bancile sa majoreze rapid volumul creditelor, relaxand totodata conditiile de creditare. Efectele negative se pot resimti in degradarea calitatii portofoliilor de active ale bancilor.

Ce au patit altii?
Rusia. Dupa 1993 au crescut puternic influxurile de investitii de portofoliu, nu insa si cele directe. Intrarile de capital s-au majorat cu precadere pe termen scurt, iar investitiile private s-au orientat catre certificate de trezorerie, pentru a profita de rata inalta a dobanzilor. Devalorizarea rublei a speriat investitorii straini. Au urmat iesiri masive de capital. In august 1998, Rusia intra in incapacitate de plata.
Cehia. Intrarile masive de capital au inceput in 1995, jumatate (9% din PIB) fiind pe termen scurt. Acestea din urma au fost primele retrase rapid din tara in momentul in care investitorii s-au speriat de perspectiva deprecierii o data cu cresterea deficitului de cont curent, in conditiile existentei unui curs fix. In 1997, criza valutara. Moneda s-a devalorizat rapid si s-a renuntat la sistemul de curs fix in favoarea unuia de curs flotant.
Hong Kong. A ajuns in timpul crizei asiatice paradisul speculatorilor, care au actionat pe doua fronturi: vanzand dolari Honk Kong si actiuni la bursa. Rezervele valutare uriase nu au fost suficiente pentru a apara moneda si a evita caderea bursei. Autoritatea monetara a ajuns sa cumpere actiuni de peste 15 miliarde de dolari (10% din capitalizarea pietei). Speculatorii au presat pe deprecierea monedei si au castigat pe termen scurt din cresterea dobanzilor.