Tradiţia populară spune că nu este bine să vopsim ouăle în Vinerea Patimilor, ziua în care Mântuitorul a fost răstignit pe cruce şi a murit.
Nu vopsi ouăle în Vinerea Patimilor!
Ouăle sunt asociate cu renașterea, începuturile sau Învierea Domnului. Ele simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis în noaptea Învierii, potrivit credinţei creştine.
Tradiţia spune că ouăle trebuie vopsite în Joia Mare sau în Sâmbăta Mare, însă niciodată în Vinerea Mare (Vinerea Patimilor).
Sunt şi alte lucruri pe care credincioşii nu ar trebui să le facă vineri, precum gătit, spălat sau făcut curăţenie.
Alte tradiţii legate de ouăle de Paşte
În prima zi de Paşte, atunci când credincioşii vor ciocni în sfârşit ouăle, ei trebuie să ţină cont de câteva reguli.
Ouăle se ciocnesc numai la vârfurile ascuţite, iar primul care trebuie să facă asta este bărbatul, capul familiei, spune tradiţia.
Culoarea obişnuită pentru vopsitul ouălor este roşul, care simbolizează sângele lui Hristos.
Culorile folosite pentru vopsire, în mod tradiţionat, erau naturale. Roşul se obţinea din florile de sovârf (cunoscut şi ca șovârv, măghiran sălbatic, busuioc de pădure sau oregano).
Galbenul se obţinea din cojile de ceapă sau frunzele de mesteacăn, în timp ce frunzele de nuc erau folosite pentru culoarea verde.
Ai grijă la aceste aspecte, ca să-ţi iasă perfect ouăle de Paşte!
Ouăle trebuie ţinute afară din frigider, înainte de a fi fierte, cel puţin o oră la temperatura camerei.
Apa în care se fierb ouăle trebuie să aibă şi o linguriţă cu sare.
După ce vopsiţi ouăle, lustruiţi-le cu o cârpă moale din bumbac înmuiată în ulei. Aşa le veţi da un aspect strălucitor.
Ouăle albe se colorează mai deschis, iar ouăle mai închise la culoare sunt perfecte pentru a obţine culori mai închise la final.
Rugăciunea din Vinerea Mare, care ar trebui citită în orice casă
Tu, Iubirea mea crucificată, blândul meu Iisus, tu care, pentru a obţine pentru mine o moarte bună, ai binevoit să alegi pentru tine o moarte atât de crudă, aminteşte-ţi că sunt una din oiţele pe care le-ai răscumpărat cu preţul Sângelui tău prea sfânt.
Tu care, atunci când toţi oamenii din jur mă vor abandona şi nimeni nu va putea să-mi dea un ajutor, eşti singurul care vei putea să mă mângâi şi să mă salvezi, învredniceşte-mă să te primesc ca viatic.
Nu permite ca să te pierd pentru veşnicie şi să fiu izgonit în infern, departe de tine. O prea iubitul meu Mântuitor, binevoieşte a mă primi în rănile tale sfinte.
De pe acum te îmbrăţişez şi voiesc să-mi dau sufletul, cu ultimul meu suspin, în Rana plină de iubire a coastei tale, spunând acum pentru atunci: Isuse al meu, iertare şi îndurare pentru meritele Sfintelor tale răni! Amin!
De ce nu ai voie să vopseşti ouăle în Vinerea Mare? Incredibil ce spune, de fapt, tradiția
