Deosebit de alte domenii economice tradiţionale care înregistrează un declin, producţia în sectorul energiei din surse regenerabile a avut creşteri marcante şi constante la nivel global, dacă ne referim la perioada 2004-2009. Trendul a fost susţinut de creşteri semnificative în ţări emergente. Ca exemplu, în 2009, producţia din sursă eoliană este o realitate operativă în peste 80 de ţări. Toate aceste ţări au diverse politici de promovare a energiei verzi, iar România se numără printre ţările care au optat pentru sistemul de cote obligatorii cuplat cu certificate verzi cu interval valoric reglementat la tranzacţionare. Dezvoltarea sectorului râmâne dependentă de continuarea unor investiţii semnificative şi este posibilă numai în condiţiile în care sistemul de promovare are acele caracteristici necesare care să permită accesul efectiv la surse de finanţare instituţională. Astfel, viabilitatea proiectelor în domeniul regenerabil şi, în mod necesar, posibilitatea dezvoltatorilor de a atrage finanţarea investiţiilor în asemenea proiecte depind de eficienţa, predictibilitatea şi stabilitatea sistemului de promovare a energiei verzi. La acest capitol, performanţa practică a sistemului de promovare autohton este marcată de echivoc, întrucât, deşi Legea nr. 220/2008, cum a fost amendată, cuprinde numeroase prevederi considerate atractive, ea nu a intrat încă în vigoare şi nu este aplicată, în lipsa unei aprobări din partea Comisiei Europene privind conformitatea sistemului de promovare cu prevederile comunitare în domeniului ajutorului de stat. Deşi legea a fost adoptată în 2008, România nu a depăşit etapa consultărilor informale cu Comisia pe acest subiect, iar aplicarea efectivă a noii legi depinde de o aprobare care nici nu poate fi generată de Comisie, atâta timp cât procedurile oficiale de notificare nu au fost demarate.

În aceste condiţii, se poate aprecia că posibilitatea investitorilor de a planifica investiţii şi de a atrage finanţare pentru proiecte verzi este substanţial influenţată de conţinutul şi stadiul reglementării în acest sector şi de acţiunea guvernamentală necesară pentru a valida compatibilitatea sistemului adoptat cu legislaţia comunitară. Deşi interesul investitorilor, pentru dezvoltarea proiectelor, şi al băncilor, pentru a finanţa investiţiile în acest sector, rămâne crescut, clarificările care întârzie să se materializeze pot fi calculate în pierderi zilnice şi pentru investitori, şi pentru bănci. În planul politicilor publice, întârzierea ridică incertitudini în atingerea ţintelor europene la care România s-a angajat privind producţia din surse regenerabile.

Cristina Filip, partener casa de avocatură Peli Filip