Acum vreo doi-trei ani, circula un zvon printre investitorii din turismul românesc: „niște ruși veniseră cu planuri care vizau investiții de circa trei miliarde de euro în turismul balnear, dar nu s-au înțeles cu autoritățile din România asupra condițiilor puse de ei, calificate «foarte dure»“. Așa că rușii au plecat, cu tot cu bani.

Și nici nu au mai venit alții cu o asemenea sumă, dispuși să anime o zonă care zace, parcă în nepăsare, „cu hoteluri aproape ruginite și porți ferecate cu zăvoare“, spun surse din piață. Este doar un aspect al turismului balnear, la care se adaugă problema infrastructurii și lipsa, în ultimii ani, a unei strategii clare de dezvoltare. Cu alte cuvinte, stațiuni care altădată erau considerate perlele turismului românesc, s-au transformat în locuri „lipsite de sens pentru turiști“. Un paradox, în contextul în care România acoperă o treime din potențialul balneoclimateric al Europei.

Băile Herculane, de exemplu, stațiune care acum 20 de ani era o adevărată comoară, a ajuns „deținătoarea“ unor hoteluri privatizate și lăsate în paragină. „Investitorii nu au pus un ban pentru modernizarea lor. Spre comparație, Karlovy Vary (Cehia), care seamănă foarte mult cu Herculane, aduce anual încasări de sute de milioane de euro și este considerată una dintre «stelele balneare» ale Europei“, adaugă sursele citate. Iar despre investițiile în clădirile de patrimoniu, gata să se prăbușească, nu se mai spune nimic.

Cu o paranteză, cele două stațiuni sunt singurele din Europa care au apă termală cu sulf coloidal, foarte bune pentru sănătate, au ioni negativi în mediul înconjurător, se află cam la aceeaşi altitudine, au acelaşi decor natural, fiind străjuite de versanţi abrupţi. Mai mult, arhitectura este asemănătoare, amândouă fiind dezvoltate în vremea Imperiului Austro-Ungar. „La Karlovy Vary au venit investitori ruși cu foarte mulți bani și au cumpărat mare parte din stațiune“, face o scurtă precizare Traian Bădulescu, consultant în turism.

Probleme cu retrocedările

Rodica Pencea, secretar general al Organizației Patronale a Turismului Balnear din România (OPTBR), vine cu o altă precizare: „sectorul balnear a suferit ani buni după revoluție din cauza problemelor cu retrocedările, fapt care nu a permis celor interesați să poată investi“, spune ea. Pe de altă parte, continuă Pencea, nefiind clarificată situația retrocedărilor, existând încă procese în curs privind anumite clădiri, s-a creat o stare de neîncredere în rândul potențialilor investitori. La acestea se adaugă faptul că statul nu a acordat facilități sau reduceri de taxe celor care investesc în stațiunile balneare și nici la nivelul taxelor locale nu s-a încurajat sectorul privat.Pencea mai spune că turismul balnear nu este „un sector evazionist“, multe dintre societățile balneare susținând mai bine de jumătate din bugetele locale.

Susținere din partea statului

Cu toate acestea, „nu sunt semnale pozitive“ privind colaborarea între stat și privat sau între public și privat, în acest sens existând foarte puține parteneriate cu rezultate pozitive. În context, „situația se va înrăutăți dacă statul nu dă semnale ferme și clare de încurajare a investitorilor și sprijinire a sectorului, așa cum a fost în perioada interbelică“, subliniază Rodica Pencea. Un alt exemplu de stațiune „într-un fel, abandonată“ este Lacul Sărat, cu un mare potențial turistic. Aflată între două mari orașe, Brăila și Galați, stațiunea pare încremenită în timp, uitată acolo ca și când proprietăţile curative recunoscute ale Lacului Sărat nu ar fi existat niciodată.

Iar lista scurtă poate fi completată cu Rânca, Borsec și Sărata Monteoru, „poate nu chiar la fel ca primele două“, dar suficient de „căzute“ ca să facă parte dintr-un plan de reabilitare totală. „De altfel, Autoritatea Națională pentru Turism chiar lucrează acum la o strategie care vizezază dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice“, adaugă sursele citate.

„Stațiuni mici, înfloritoare, au cunoscut o perioadă de degradare tot din cauza lipsei de interes a statului – Vâlcele, Malnaș, Borsec. Aceste stațiuni, cândva de rangul întâi, ar trebui să intre într-un program urgent de reatestare și reevaluare a factorilor naturali de cură, pentru a se ști exact dacă mai sunt resurse naturale terapeutice și unde. Mai mult, acest program trebuie să beneficieze de facilități, pentru că nimeni nu va veni să investească în condițiile în care marja de profit este extrem de redusă“, mai spune Rodica Pencea.

Cât de repede se vor mișca lucrurile rămâne de văzut. Până atunci, vecinii noștri își prezintă produsul „balneo“ frumos ambalat la târguri și evenimente. „Ungaria se află înaintea noastră, deși noi am fi putut sta mult mai bine, calculând după potențialul pe care îl avem. Iar la bulgari, după mare și munte, pe locul trei în lista lor de bază se află segmentul balnear și de spa“, mai spune Traian Bădulescu. Este clar că turismul balnear în România ar putea avea un aport important în PIB, însă este nevoie de un parteneriat public-privat care să promoveze proiecte în acest sector.