Nu, nu este deloc simplu.

Mai ales dacă ne gândim că orice astfel de articol este ”înfrumusețat” de elementele clasice ale unui mesaj ce trebuie să devină cât mai viral. Ceea ce înseamnă că exagerările nu vor întârzia să apară.

Mai mult, nici ego-ul, și așa fragil, nu va primi chiar ușor această lovitură, mintea își va intra în rol, iar gândurile negative ne vor invada creierul.

Ok, și acum ce fac?

Este probabil prima întrebare care ne vine în minte în momentul în care citim în presă un articol negativ despre noi sau compania pe care o conducem.

De cele mai multe ori, Cum mă va afecta acest lucru? este a doua întrebare.

Din experiență, există două categorii de reacții la o astfel de situație.

Prima categorie este formată din liderii care decid să rezolve problema, să reacționeze, să gestioneze situația știind că, mai devreme sau mai târziu, se poate întoarce împotriva lor. Tot din experiență pot spune că aceștia sunt destul de puțini.

A doua categorie este formată din liderii care, după un proces de autoconvingere că activitatea nu le va fi afectată, decid să ignore situația. ”Va trece”, ”Nu răspundem” sau ”Aleg să las faptele să vorbească în locul meu” sunt doar câteva dintre argumentele utilizate în această decizie.

Asta până în momentul în care știrile negative îi ajung din urmă, afectându-le activitatea sau cariera. Din nefericire, aceste lucruri se mai întâmplă și în puncte cheie ale evoluției profesionale.

Houston, we have a problem

Mai devreme sau mai târziu, discuția despre gestionare vine pentru ambele categorii descrise mai sus și, după lungi dezbateri, se decide asupra uneia dintre cele mai comune tactici de rezolvare a unei astfel de probleme: ieșim în presă cu articole pozitive.

Sau, mai simplu spus, intrăm într-un proces în care simțim să ne lăudăm puțini singuri cu rezultatele excepționale obținute până acum sau cu ce planuri mărețe de viitor avem.

Sunt contactați 2-3 jurnaliști de la câteva publicații importante, sunt discutate condițiile contractuale, interviul este publicat în cel mai scurt timp și distribuit ulterior cu surle și trâmbițe.

Dar de când știrile pozitive câștigă războiul cu știrile negative?

De ce nu mai putem ascunde „mizeria sub preș”?

Metoda prin care articolele negative erau ”îngropate” de articolele pozitive funcționa în urmă cu 20-30 de ani, pe când presa își desfășura activitatea exclusiv prin format fizic. Fără doar și poate, viteza de circulație a informației era infinit mai mică.

Și mai avem Social Media….

Există câteva motive pentru care această metodă nu funcționează astăzi.

În primul rând, alăturarea unui articol pozitiv de unul negativ, pe aceeași pagină Google, nu va face altceva decât să strice și imaginea știrii pozitive, cea pe care dorim să o utilizăm pentru a ne salva imaginea.

În al doilea rând, pierdem gloanțe. Acele informații pozitive pot fi utilizate mult mai util într-un alt moment strategic, contribuind la reconstrucția imaginii și la recâștigarea încrederii.

În al treilea rând, între negativ și pozitiv, oamenii vor alege întotdeauna negativul. Altfel spus, percepția lor va fi influențată mult mai mult de articolele care ne pun într-o lumină proastă. Unii chiar vor înțelege că cele pozitive sunt un răspuns și o încercare de ”ascundere sub preș a mizeriei”.

Nu este simplu

Relațiile publice nu sunt simplu de gestionat. Atenția oamenilor spre negativ ne încurcă teribili, dar mai periculos este accesul lor la acest gen de informații.

Ceea ce înseamnă că nimeni nu mai este protejat în fața unei potențiale crize de imagine.