Recent, tema "De ce nu mai vor să muncească tinerii?" a generat o dezbatere aprinsă în România. Ideea centrală, inspirată de un citat popular, sugerează că „Oamenii puternici creează vremuri ușoare. Vremurile ușoare creează oameni slabi. Oamenii slabi creează vremuri grele. Vremurile grele creează oameni puternici.” Această dinamică ciclică pare să fie în centrul discuțiilor despre motivele pentru care tinerii par să evite munca tradițională.
Jurnalistul Dan Andronic a lansat provocarea pe Facebook: „De ce credeți că nu mai vor oamenii să muncească ca înainte?” Răspunsul său: „Pur și simplu nu mai știu ce înseamnă să-ți fie FOAME! (mă refer la europeni, nu la cei din Africa sau Orientul Îndepărtat…)”
Imediat au curs răspunsurile. Un comentariu de la Andrei Vlășceanu subliniază apariția conceptului de Universal Basic Income (UBI), unde indiferent dacă muncești sau nu, primești un venit minim garantat. Acest sistem ar reduce motivația pentru muncă, costul fiind libertatea individuală.
Taxe și ajutoare sociale
Constantin Martiniuc argumentează că taxele ridicate și ajutoarele sociale descurajează munca. Dacă statul oferă suport financiar fără a solicita muncă în schimb, iar salariile sunt puternic impozitate, apare o demotivare în rândul tinerilor de a se angaja.
Munca fizică vs. munca intelectuală
Marius Iliescu aduce în discuție diferențele dintre muncile fizice și cele intelectuale. Mulți tineri preferă locuri de muncă mai puțin solicitante fizic, care oferă un nivel de trai mai bun, precum lucrul la birou.
Contextul economic în orașele mici
Andrei Fodor:
„Haideți să vedem cum e încurajată munca. Ce satisfacții are un tehnician bun într-un oraș mic de provincie, care nu poate să-și facă o afacere că nu are clienți destui, la stat nu a reușit și merge la patron. Minim e 2400 net, patronul îi dă 3000, max 3500. Trebuie să muncească 35 de ani să aibă o pensie cu 500 de lei mai mare decât pensia minimă dată unuia care nu a cotizat nici o zi. Cei cu părinți bolnavi, bătrâni și trecuți de un 40-45 de ani nu pleacă afară. Tinerii pleacă afară, muncesc 4-5 luni, acasă sunt trecuți fără venituri, pe ajutor social, cheltuie banii, apoi pleacă iar. Cam așa. În orașele mari sunt alte particularități. Un pic opuse situației din cele mici, adică bugetarii o duc rău în orașele mari și bine în cele mici.”**
Rolul părinților
Bogdan Nicolae sugerează că părinții au un rol esențial. Cazurile în care părinții pensionari își întrețin copiii adulți, permițându-le să stea acasă fără să muncească, sunt destul de frecvente. Emil Ilea continuă ideea, afirmând că lipsa educației pentru muncă și orientarea către plăcere de la o vârstă fragedă contribuie la această problemă.
Satisfacția și recunoașterea muncii
Mircea Goia și Marius Steigmann discută despre satisfacția scăzută în muncă și lipsa recunoașterii. Mulți oameni trebuie să lucreze două joburi pentru a-și întreține familia, iar acest efort nu este întotdeauna recunoscut sau recompensat adecvat.
Mircea Goia:
„Ai impresia că oamenii nu mai muncesc ca înainte. Înainte își puteau permite să aibă și să întrețină o familie dintr-un salariu… acum nu prea mai pot asta (destui lucrează și câte două joburi). Dacă te referi la munci grele, ei bine, pentru asta sunt mașinile. Care sunt mai multe acum decât înainte.”
Marius Steigmann:
„Pe lângă foame mai e lipsa de recunoștință și respect pentru munca depusă a celor din jur, curiozitatea rezultatului muncii si lipsa dorului de creație.Si nici nu măcar nu mai poți fi invidiat de dușmani ca ai munca, ca o faci mai bine și ai șanse ca prin să crești financial și social. Motivațiile pot fi multiple pe lângă cele financiare…”
Motivarea financiară
Lilia Grosu menționează că tinerii nu doresc să muncească dacă sunt prost plătiți. Între timp, Ileana Bajenaru subliniază că salariile mici și supraimpozitarea veniturilor descurajează muncă.
Valori și repere sociale
Mirel Curea și Emil Ilea aduc în discuție valorile și reperele sociale. Multe persoane nu își găsesc meserii care să le pasioneze, iar falsa valorificare a nemuncii contribuie la dezinteresul general pentru muncă.
Mirel Curea:
„Și asta, Dan, dar și pentru că din ce în ce mai mulți nu știu să-și aleagă meserii care să-i pasioneze, atunci când sunt tineri. De vină sunt în primul rând părinții, pentru că nu știu să identifice abilitățile copiilor lor și să-i îndrume în direcția cea mai potrivită. Cred că mai există un motiv, graba. Nu prea se mai înțelege un mare adevăr: Ca să faci ce vrei și ce îți place în viață, la început trebuie să faci ceea ce trebuie.”**
Asistații sociali
Daniel Romeo Nicolae argumentează că România a devenit un „stat de asistați sociali”, cu ajutoare și plăți pentru nemuncă, fără criterii de performanță. Aceasta a dus la o demotivare generalizată, accentuată de exemple de succes fără educație sau muncă, vizibile în spațiul public.
Concluzie
Dan-Horea Ivașcu:
„Pentru că au în cap un singur obiectiv: să fie fericiți, deși habar n-au ce-i aia Fericire. Își imaginează că are legătură cu timpul liber, cu distracția sau concediile. Nu știu că adevărata fericire înseamnă să îți pese. Nu contrariul…”
Dezbaterea despre motivele pentru care tinerii nu mai vor să muncească este complexă și multifacetică. Motivele variază de la sistemul de ajutoare sociale și impozitarea ridicată, până la schimbările tehnologice și sociale. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru a găsi soluții eficiente și a reîmprospăta piața muncii pentru tineri.