Ritmul frustrant cu care avansează autostrăzile imaginate de Ceauşescu în anii ’60 ridică problema unor cauze şi, implicit, a unor vinovaţi.
Câtă vreme prioritatea îmbunătăţirii din acest punct de vedere a infrastructurii rutiere româneşti este clamată de toată lumea, arătătorul îi vizează şi de această dată pe politicieni – incapabili să gestioneze fondurile existente de-a lungul timpului, lamentabili în accesarea banilor europeni cuveniţi României şi, în fine, giranţi ai unor legi proaste, care întârzie şi puţinele proiecte aflate în derulare la 40 de ani de la schiţele finalizate de comunişti.
capital.ro a identificat trei cauze principale ale eşecului proiectului de construcţie a mii de kilometri de autostrăzi în România: lipsa banilor, prea multă politică şi legislaţia proastă. Citeşte mai mult.
1. Lipsa banilor. Directorul general al IPTANA SA, Cornel Marţincu, spune că, pentru un program viguros de construcţie de autostrăzi ar fi nevoie de un miliard de euro anual. Compania de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) a avut în 2008, anul de vârf al creşterii economice, un buget de 2,1 miliarde de lei pentru construcţia de autostrăzi, adică în jur de 570 de milioane de euro la cursul mediu de anul trecut. Totuşi, argumentul lipsei banilor (ilustrat plastic de ministrul Berceanu care şi-a întors recent pe dos buzunarele goale în faţa constructorilor centurii Ploieşti) nu este suficient din două motive: până acum câteva luni România nu a contractat la acest capitol nimic din banii UE pentru Transporturi (4,57 miliarde de euro nerambursabili pentru perioada 2007-2013), iar preţul pe kilometru de construcţie rezultat la licitaţiile din România este mai mare decât cel din multe ţări europene.
2. Prea multă politică. Deşi programul de construcţie de autostrăzi este vechi de 40 de ani, fiecare nou ministru a simţit nevoia să-l mai modifice. Doar un exemplu: deşi în strategia veche era trecută clar autostrada Bucureşti – Craiova, ministrul Ludovic Orban a spus că cel mai nimerit este un drum expres, pentru ca succesorul său Radu Berceanu să revină cu planul de autostradă care să lege cele două oraşe. Mai mult, în 1996 s-a dat chiar şi o lege prin care putem înţelege că fiecare parlamentar a vrut să ducă o autostradă până la el acasă. În acea lege, denumită pompos „Lege privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national”, apăreau ca trasee de autostrăzi Alba Iulia – Turda, Roman – Suceava dar şi Roman – Iaşi, Focşani – Albiţa sau Iaşi – Sculeni. Nu în ultimul rând, politica îşi spune cuvântul şi în schimbarea mult prea rapidă a specialiştilor: directorul general al CNADNR a fost schimbat de cinci ori în 5 ani, parctică neuzuală în Occident, cu consecinţe evidente asupra progresului programului de construire a autostrăzilor.
3. Legislaţie proastă. Până de curând, legislaţia în domeniul exproprierilor de terenuri necesare autostrăzilor permitea oricărui proprietar nemulţumit de cuantumul despăgubirilor să sisteze construcţia pe termen nedefint. Omul acţiona în instanţă statul şi, până când o instanţă nu tranşa definitiv şi irevocabil diferendul, lucrările de construcţie erau blocate. Altă problemă – contestaţiile. Făcute în orice fază (proiectare, execuţie) au acelaşi efect: până când contestaţia nu a fost rezolvată (în favoarea sau defavoarea celui care contestă) în instanţă, procesul poate fi oprit.Autorităţile intenţionează să introducă obligaţia celui care contestă de a depune o garanţie calculată procentual din suma care face obiceiul contestaţiei, care se pierde dacă cel care contestă nu are câştig de cauză, dar chestiunea ridică probleme legate de descurajarea concurenţei. Tot ca un exemplu de legislaţie care întârzie autostrăzile avem parteneriatul public-privat prost aplicat. În anul 2004, Guvernul a intenţionat un astfel de parteneriat pentru construirea autostrăzii Ploieşti – Comarnic – Braşov, semnând chiar şi un contract cu firmele Strabag, Vinci şi Astrom-Roichmann. La solicitarea UE, care a atenţionat că respectivul contract nu respectă legislaţia comunitară, el a fost anulat. Autostrada se face tot prin parteneriat public privat, tot de Vinci. Până acum, ar fi fost terminată.
DETALII:
Citeşte şi Ceauşescu ne-a lăsat 3.200 km de autostradă pe planşetă şi 123 pe pământ. După 20 de ani, avem 260 km şi aceleaşi planuri.
