Pe ultima sută de metri, guvernul, alături de Banca Mondială şi celelate instituţii financiare vor decide soarta legii unice a salarizării, balanţa înclinându-se în direcţia neaplicării acesteia. La guvern sunt programate azi dimineaţă consultări cu reprezentanţii sindicatelor privind aplicarea legii, iar până seara guvernul trebuie să emită un act normativ prin care fie suspendă aplicarea legii, fie prevede clar modul de implementare.

Tipic românesc

Restructurarea sectorului bugetar este una din condiţiile impuse de acordul cu Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile în care angajaţii plătiţi din bani de la stat au o pondere anormal de mare în totalul economiei, iar remuneraţiile acestora sunt stabilile în mod netransparent. Teoretic, legea salarizării ar trebui să facă bine economiei româneşti, reducând povara fiscală.

„Cheltuielile cu salariile în sectorul public au crescut de peste două ori între 2005 şi 2008 din cauza majorărilor salariale şi a  numărului de salariaţi din sectorul bugetar”, se arată în prima scrisoare de intenţie din cadrul acordului cu FMI.

Datele INS indică un număr de peste 1,1 milioane de salariaţi în sectorul bugetar în noiembrie 2009, dintr-un total de numai 4,3  milioane de salariaţi care muncesc în România. Cifra nu include însă toţi angajaţii din companiile de stat şi nici pe cei ai sutelor de institute sau agenţii de stat, astfel încât, probabil, un nivel de 1,5 milioane de bugetari ar fi unul mult mai realist.

„În prezent, ne confruntǎm cu probleme majore în sistemul de salarizare a personalului din sectorul public. Sporurile reprezintǎ prea mult din remuneraţia totalǎ, nu avem o grilǎ unitarǎ de salarizare şi existǎ un numǎr mare de acte normative ce reglementeazǎ salariile în diferite segmente ale sistemului”, se arată în angajamentul faţă de FMI.

De aici a pornit şi ideea legii unice a salarizării: mulţi dintre angajaţii de la stat au trecute în cărţile de muncă salarii modice – de 800-900 de lei brut, însă, prin sistemul sporurilor şi stimulentelor, unii ajung la salarii mai mari decât ale managerilor de top din multinaţionale.
Prin urmare, legea salarizării unice ar fi trebuit să facă sistemul de salarizare mai transparent – prin includerea sporurilor în salarii şi prin eliminarea devianţele: salariile „nesimţite” ale anumitor categorii de bugetari.

Însă, din cauză că elaborarea legii a avut loc în an electoral şi executivul a încercat să împace şi capra şi varza (şi FMI-ul, şi sindicaliştii), rezultatul este o struţo-cămilă imposibil de aplicat.

Paradoxuri matematice

Legea unică a salarizării (Legea 330/2009) a fost adoptată prin asumarea răspunderii guvernului la mijlocul lunii septembrie, însă a fost publicată în „Monitorul Oficial„ abia pe 9 noiembrie, din cauza întârzierilor la judecarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

Mai multe articole din lege se bat cap în cap, făcând legea inaplicabilă.

Cheltuielile salariale scad, dar niciun salariu nu se reduce

Legea 330/2009 prevede, la articolul 5, că ponderea în Produsul Intern Brut (PIB) a cheltuielilor salariale suportate de la buget se va reduce de la 9,4%, în 2009, la 8,7%, în 2010. Potrivit ministerului de Finanţe, cheltuielile de personal prevăzute în bugetul pe anul acesta vor fi cu 1,4 miliarde de lei mai mici decât cele din 2009.

Toate bune şi frumoase, dacă într-un alt articol din aceeaşi lege n-ar fi scris negru pe alb că salariile nu vor scădea:  „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât, în perioada de implementare a prezentei legi, nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări”. 

Legea era lacunară în ceea ce priveşte modul în care vor fi plătite diferenţele de bani dintre salariile din 2009 şi cele rezultate din aplicarea noii grile de salarizare, aşa că guvernul a elaborat un proiect de hotărâre de guvern care prevede că „în toate cazurile în care drepturile salariale determinate în conformitate cu prevederile din Legea Cadru nr. 330/2009 (…) sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să compenseze diferenţa”. Deci se iau sporurile, se mută în salariu şi se acordă alt spor – numit sumă compensatorie, până la diferenţă. Problemele identificate la început rămân nerezolvate.

Salariile mai mari din grilă nu compensează eliminarea sporurilor

Mulţi bugetari – în special cei din învăţământ şi sănătate, unde nivelul mic al salariilor este o problemă – se plâng că vor pleca acasă cu mai puţini bani după aplicarea legii. Iar contabilii care ar trebui să facă încadrarea angajaţilor în noua grilă se plâng că nu ştiu care e metodologia.

În învăţământ, reprezentanţii sindicatelor susţin că noua grilă va diminua salariile cu 10%.

De exemplu, un profesor de liceu (cu studii superioare, fără masterat), gradul I şi vechime de 26 de ani avea un salariu de încadrare brut de circa 1.854 de lei înainte de legea unică, care urca, după aplicarea sporurilor, la 2.800 de lei – 3.200 de lei.

După noua lege a salarizării, salariul brut va ajunge la 2.394 lei, aplicând un multiplu de 3,4 salariului minim de 705 lei. În condiţiile în care sporurile cele mai consistente – de vechime şi de merit, câte 15% fiecare, – sunt incluse în salariu, iar pentru dirigenţie se va da un spor de 176 lei în loc de 15%, rezultă că salariul brut se va reduce cu cel puţin 500 de lei.

Un alt exemplu: un învăţător cu gradul I şi 25 de ani vechime avea, potrivit vechii grile, un salariu brut de 1.918 lei şi lua în mână aproape 1.400 de lei. După noua grilă, salariul brut este tot de circa 1.900 de lei, însă, prin includerea în salariu a sporurilor neimpozabile, netul scade de la  1.400 de lei la sub 1.100 de lei.

În sănătate, un asistent medical de spital încasa un venit net de 1.000 de lei, iar unul principal – 1.500 de lei. În cazul asistenţilor de ambulanţă, salariile urcau şi la 2.900 de lei net pentru un asistent principal licenţiat. După noua lege a salarizării, venitul brut maxim al unui asistent ajunge la 2.750 lei (coeficient de 3,15 şi sporuri maxime de 30%), ceea ce înseamnă un venit net maxim de 1.930 lei.

Potrivit sindicaliştilor, adoptarea Hotărârii de Guvern privind aplicarea Legii unice de salarizare ar avea ca efect reducerea veniturilor salariaţilor din sănătate cu 20-50%, potrivit reprezentanţilor Federaţiei „Solidaritatea Sanitară”.

Sindicaliştii se tem că ecuaţia va fi echilibrată de concedieri

„Fondul de salarii trebuie să scadă cu 0,7 miliarde lei, şi acest lucru trebuie să se refelecte în bugetele cumulate pe 2010, dar păstrând aceleaşi salarii pentru bugetari. Pentru a reduce cheltuielile, trebuie să să fie eliminate 80.000-100.000 de posturi. Noi credem că există în jur de 115.000-120.000 de posturi vacante, dar nu există o distribuţie proporţională a acestora în sistemul bugetar. Vrem să se facă o reamplasare a personalului de pe anumite posturi pe altele, astfel încât să fie eliminate cât mai multe posturi bugetate, dar neocupate, şi să fie cât mai puţini oameni daţi afară. Problema este că guvernanţii au aruncat deja pe piaţă diverse cifre, fără a se face însă o analiză prealabilă”, a declarat pentru capital.ro liderul „Cartel Alfa”, Bogdan Hossu.

Luni: ziua deznodământului

Luni dimineaţă, la ora 9:30, reprezentanţii ministerelor Finanţelor şi Muncii se vor întâlni cu partenerii sociali pentru a le prezenta ultima variantă a actului normative care trebuie aprobat de Guvern în şedinţa de luni seara, de la ora 18:00. „Ni s-a spus că ni se va prezenta un proiect de Ordonanţă de Urgenţă în care sunt prevăzute măsurile necesare aplicării Legii salarizării unice”, a mai spus liderul „Cartel Alfa”.

În condiţiile în care reprezentanţii guvernului au declarat că se discută cu FMI „modificarea unor măsuri din acord”, nu este exclus ca aplicarea legii unice de salarizare să fie amânată. De altfel, aceasta este şi revendicarea sindicaliştilor. Reprezentanţii Federaţiei „Solidaritatea Sanitară” cer eliminarea articolului 12 din proiectul de Hotărâre de Guvern privind implementarea Legii Salarizării. Acesta se referă tocmai la aplicarea legii în 2010!