Bizanțul rămâne o punte istorică între spațiile istorice și continentele geografice, iar Rusia a început să-și descrie istoria prin prisma sa, scrie Theodore Christou, profesor asociat de studii sociale și istorie, la Universitatea Queen, din Ontario, într-un articol din GreekReporter. Acesta explică de ce Vladimir Putin revendică Bizanțul pentru noul său imperiu rus.
Vulturul cu două capete a fost un simbol asociat cu conceptul unui imperiu puternic. A ajuns până în zilele noastre datorită folosirii sale de către Imperiul Bizantin și de către Biserica Ortodoxă, rusă, greacă sau românească.
Vulturul cu două capete este cunoscut de mii de ani, iar semnificația sa prilejuiește și azi dezbateri aprinse printre istorici. Importanța istorică uriașă și inconfundabilă a Imperiului Bizantin nu este trecută cu vederea de Rusia, în vreme ce Occidentul pare că o ignoră.
Bizanțul a fost Noua Romă, care a existat după ce Sfântul Constantin cel Mare (306-337 î.Hr.) inaugura oraşul pe care l-a zidit pe ţărmul Bosforului şi-l proclama capitală imperială, numindu-l Constantinopol. Împăratul Constantin a fost cel care a transformat lumea romană, de la rădăcinile ei „păgâne”, aducând-o la creștinism, după ce Roma a încetat să mai fie capitala Imperiului Roman în anul 476 d.Hr. Constantinopolul, cunosocut acum ca Istanbul, a fost centrul Bizanțului din 330 până în 1453 d.Hr.
Putin vrea să facă din Rusia noul Bizanț și a Treia Romă
Acum, Rusia vrea să fie a Treia Romă. Până în momentul în care Constantinopolul a fost cucerit de otomani, în 1453, după ce a servit unsprezece secole ca și capitală a Noii Rome, Rusia devenise o parte centrală a alianței bizantine.
Țarul rus, derivat al termenului latin „Cezar” sau conducător imperial, și-a asumat apoi rolul de șef imperial al Imperiului Roman.
În 1922, în urma revoluției bolșevice și a creării URSS, această moștenire imperială a fost în mare parte pierdută.
Sub Putin, Rusia a început să-și descrie istoria prin prisma Bizanțului
Recent, istoricii au început să recupereze această importantă istorie bizantină și moștenirea ei rusă. Sub Vladimir Putin, Rusia a început să-și descrie istoria prin prisma Bizanțului. Putin a început să asocieze Rusia cu Bizanțul în moduri care sunt evidente pentru țările cu o moștenire ortodoxă, dar care nu sunt neapărat clare pentru restul lumii.
Dacă recunoașteți vulturul cu două capete din Bizanț, echipamentele sportivilor ruși din ultimul deceniu, care au pe ele acest simbol, trebuie să știți că au sens, chiar dacă nu e la fel de cunoscut precum secera și ciocanul sau frunza de arțar. Rusia recuperează moștenirea Bizanțului, a Romei, a antichității și a creștinismului ortodox. Aceasta nu este neapărat o amenințare, și de aceea Bizanțul contează.
Suprimăm Bizanțul pentru că arată spre Est și nu spre Vest
Occidentul suprimă Bizanțul pentru că arată spre est. Bizanțul se referă la Rusia, care este descrisă ca fiind coruptă și în sport și în politică. Bizanțul se referă și la Grecia, care a fost dezavantajată din punct de vedere economic și a luptat ani de zile, în timpul crizei, sub jugul austerității economice impuse de Occident.
Se face aluzie la fostul bloc sovietic și la Balcani, care încă se luptă pentru a-și găsi identitatea. Se referă la „orientalismul” pe care Edward Said l-a identificat în mod clar – o reprezentare a ținuturilor estice de către europenii de vest, ale căror cadre de referință erau atât imperiale, cât și coloniale.
Said vorbea clar despre Orientul Mijlociu, dar, din nou, această regiune a lumii era o parte vitală a lumii romane și bizantine. Bizanțul încă trăiește și este bine. Bizanțul nu poate fi găsit pe o hartă, dar cultura lui persistă. În mănăstiri, biblioteci și biserici ortodoxe din Grecia, România, Cipru, Turcia și America de Nord.
