De aceea, pătura de mijloc se subțiază, diminuând capacitatea mediului de afaceri de a absorbi șocurile negative care se vor manifesta în următoarea recesiune. Conform cifrelor, doar 27.577 de companii active în România au înregistrat venituri peste 1,000,000€ pe parcursul anului 2016. Astfel, deși reprezintă doar 4% din totalul mediului de afaceri, acestea concentrează 84% din totalul veniturilor înregistrate de toate companiile active în România, 61% din totalul locurilor de muncă, și 74% din nivelul activelor imobilizate corporale (investiții pe termen lung reflectate în terenuri, construcții, utilaje și echipamente).
Practic, aceste companii reprezintă nucleul investițional, social, financiar și fiscal (prin intermediul veniturilor, contribuțiilor sociale și taxelor plătite la bugetul de stat) din România. Dacă aceste companii au o problemă, atunci România are o problemă!
Iar aceste companii încep să aibe probleme… conform informațiilor publicate de Registrul Comerțului la începutul lunii curente, 1.330 dintre aceste companii nu mai sunt în funcțiune astăzi. 60% dintre acestea provin din sectoare strategice ale economiei: comerț cu ridicata și distribuție (325), construcții (239), comerț cu amănuntul (93), transporturi (71), industria alimentară și a băuturilor (68). Aceste companii înregistrau venituri totale de aproape 55 mld RON (4,5% din veniturile tuturor companiilor active în România) și 151.000 de locuri de muncă. Practic, aproape 5% din companiile cu venituri de peste 1 mil EUR și-au încetat activitatea într-un an în care nivelul creșterii economice a fost cel mai ridicat din ultimii 10 ani. Astfel, dacă acest fenomen va continua în următorii 10 ani, riscăm să pierdem jumătate din nucleul celor mai importante companii active în România.
În acest articol mi-am propus să analizez de ce eșuează cele mai importante companii active în România. Am ajuns la aceste concluzii analizând declarațiile financiare pentru ultimele cinci exerciții aferente celor 1.330 de firme cu venituri de peste 1,000,000€ care și-au încetat activitatea în ultimul an. Astfel, cele mai des întâlnite trei greșeli de natură financiară care au cauzat eșecul acestor companii sunt:
Nealinierea orizontului activelor și pasivelor
60% din aceste companii au atras resurse financiare pe termen scurt pentru a finanța investiții pe termen lung. Practic, și-au plătit furnizorii cu aproape 35 de zile mai târziu decât durata medie de colectare a creanțelor și vânzare a stocurilor, motivul fiind: 50% au achiziționat active corporale (ex.: terenuri, mașini, utilaje), 20% au achitat parțial datoriile la bănci (pentru a reduce costul cu dobânzile plătite) și 30% au rambursat dividende către acționari. Astfel, activele ciculante nu acopereau decât 90% din totalul datoriilor pe termen scurt, în condițiile în care două treimi dintre companii înregistrau un capital de lucru negativ. Paradoxal… cauza principală a intrării în insolvență este că aceste companii, la un moment dat, au avut prea mulți bani, obținuți ușor (credit furnizor în proporție de 55%) și ieftin (fără dobândă)! Problema este referitoare la utilizarea banilor…
