Începând cu Bătălia de la Termopile până la Bătălia de la Waterloo sau de la Războiul Troian până la momentul Pearl Harbour, încercarea de a semăna confuzie a fost întotdeauna o strategie de război bine calculată. Iar asaltul Rusiei asupra Ucrainei nu face excepție. O vedem în retorica Rusiei despre utilizarea arsenalului său nuclear, un instrument pentru a descuraja implicarea NATO în  acest război. Presupunând că nu există desfășurari nucleare, și este puțin probabil, având în vedere capacitatea Rusiei de a desfășura alte mijloace de război, ne confruntăm cu perspectiva unui conflict lung și prelungit, arată Euractiv.

Încercarea de a câștiga timp va sprijini un război de uzură

Putin ar putea să nu escaladeze acest conflict, dar încercarea de a câștiga timp va sprijini un război de uzură. Experții consideră că Rusia are în depozit 1,3-1,5 milioane de tone de muniție din epoca sovietică, suficient pentru a rezista până în anul viitor, în mai sau iunie la rata actuală de bombardamente, și cu o capacitate de producție de aproximativ 500.000 de tone pe an. Ținând cont de punctele forte ale celor două armate, starea economiilor celor două țări și impactul sancțiunilor asupra finanțelor Rusiei, un război de trei până la patru ani este cât se poate de realist. Și departe de predicția lui Putin privind un blitzkrieg de patru zile, care urma să se încheie cu o paradă a victoriei ruse în centrul Kievului. Această greșeală profundă de calcul a afectat cursul războiului și a declanșat reconfigurarea forțelor Rusiei, cum ar fi desfășurarea trupelor Operațiunilor Speciale în orașele mari.

Putin, doar un paria

La nivel politic, Putin încearcă să influențeze agenda ONU, dar a reușit să fie doar un paria, care amintește din ce în ce mai mult de ”Ultimele zile ale lui Hitler”. Baricadat la Kremlin, Putin își trimite ministrul de Externe, destul de neconvingător, să-l reprezinte în fața unor audiențe inexistente, în mijlocul neantului. De asemenea, încercările repetate ale Ministerului rus de Externe de a câștiga sprijin din partea țărilor în curs de dezvoltare, în special din Africa, par să eșueze. Amenințarea nucleară la care mă refeream mai sus reflectă un prag politic al Kremlinului, care se învecinează cu patologicul, un tip de delir în care realitatea dezminte realitatea de pe teren.

Un alt semn că Rusia pierde

Mobilizările de trupe din ultimele săptămâni sunt un alt semn că Rusia pierde. Nu sunt semne că acest conflict se va termina. Atât pentru Ucraina, cât și pentru Occident, singura soluție care ar fi nu doar acceptabilă, ci și fezabilă, ar fi retragerea completă a Rusiei din Ucraina, implicit o schimbare a structurilor de conducere și de stat ale Rusiei. Pactul lui Putin cu poporul rus, de peste 20 de ani – ”nu faceți scandaluri politice și veți trăi confortabil” – scârțâie din toate încheieturile. Iar decizia lui Putin privind mobilizarea a fost picătura care a umplut paharul. Ea reflectă nu o strategie militară viabilă, ci o nouă încercare șocantă de a controla o societate din ce în ce mai dezbinată și distrugerea puterii centrale, care slăbește poziția lui Putin. Cu un număr tot mai mare de ruși care încep să spună, fără frică, adevărul, sau au ales să fugă din țară, o victorie este, practic, imposibilă.

Sfârșitul unui război care ar permite Rusiei să recâștige hegemonia regională

Pentru Europa, întrebarea fundamentală, în acest moment, este cum să restabilească dreptul internațional și cum să readucă pacea pe continent. Președintele Emmanuel Macron a susținut că ”unul dintre punctele esențiale pe care trebuie să le abordăm, așa cum a spus întotdeauna președintele Putin, este teama că NATO va ajunge chiar la ușile Rusiei”.

Deși este o premisă rezonabilă pentru începerea unui proces de pace, nu răspunde la întrebarea fundamentală: de ce Rusia a început războiul și unde ar putea duce? Rusia nu a invadat Ucraina de teama legată de extinderea NATO, deoarece Acordul de la Minsk a oferit Rusiei garanțiile necesare. Rusia a invadat împinsă de nevoia de a se aventura și de a distrage atenția de la instabilitatea și declinul pe plan intern. A invadat pentru a reafirma locul dorit de Rusia în viitoarea ordine globală. E greu de anticipat sfârșitul unui război care ar permite Rusiei să recâștige hegemonia regională pe care o tânjește, garantând, în același timp, integritatea teritorială a Ucrainei.