România are acces la finanţări externe ieftine, într-un moment în care nevoile guvernului sunt ridicate. Guvernul de la Bucureşti, fără să fi făcut vreun efort pentru a merita dobânzi mai mici, beneficiază astfel de un context international favorabil.
Ratele CDS depind direct de capacitatea unui emitent de a-şi achita creditele. Dacă aceste perspective se îmbunătăţesc, ratele scad, dar dacă riscurile de neplată cresc, ratele sunt mai mari. Aceste instrumente sunt tranzacţionate, iar preţurile variază, ca la bursă, în funcţie de percepţia investitorilor. Deşi marile economii n-au ieşit încă din criză, pe piaţa financiară externă, situaţia s-a stabilizat faţă de septembrie 2008, lună care a marcat debutul crizei.
Federal Reserve, banca centrală a SUA, a redus costurile împrumuturilor acordate băncilor de la 5,25% în 2007 la intervalul 0-25% cât este în prezent. Iar administraţia a pompat 12.800 miliarde de dolari în pieţele financiare pentru creşterea lichidităţilor. Consecinţa: creditele s-au ieftinit.
Ratele CDS, care joacă un rol important în stabilirea dobânzilor, au ajuns în centrul atenţiei în septembrie 2008, atunci când Lehman Brothers şi AIG au fost în pragul falimentului, doar AIG fiind salvată de stat. Problemele financiare ale celor doi coloşi au zdruncinat încrederea investitorilor, determinând o majorarea generalizată a cotaţiilor.
Cazul României
De miliardele de euro pompate de statul american în economie a beneficiat şi România, care are acces în prezent la finanţări mai ieftine. Ministerul Finanţelor plănuia lansarea unei emisiuni de eurobonduri în toamnă, iar potrivit celor mai recente declaraţii, autorităţile vor să grăbească momentul pentru a profita de contextul favorabil.
În prezent, pentru a se asigura faţă de riscul de neplată al statului român, un investitor trebuie să plătească în plus 2,20%. Cotaţiile actuale sunt aproape de minimum de 2,10%, înregistrat la finele lui august 2009, însă mult sub nivelul maxim, de 700 de puncte de bază, atins la finele lui februarie 2009.
Costurile finanţărilor depind în principal de doi factori: contextul general al pieţei şi riscul asociat celui care se împrumută. Cum România n-a înregistrat niciun progres semnificativ la nivel macro-economic, ba din contra, stăm chiar mai prost, rezultă că îmbunătăţirea condiţiilor de finanţare a fost determinată în principal de cauze externe.
Pe lângă posibilele câştiguri aferente viitoare emisiuni de eurobonduri, există deja efecte reale. Împrumutul club-loan de un miliard de euro, contractat de ministerul de Finanţe la finele lui iulie de la opt bănci autohtone, are o dobândă calculată în funcţie de CDS, la care se adaugă rata interbancară Euribor la trei luni. La momentul contractării acestuia, s-a vehiculat o rată a dobânzii de 5%. Însă, între timp, cotaţiile CDS-urilor au scăzut cu aproape 100 de puncte de bază. Dacă s-ar păstra actualele rate, costurile anuale cu dobânzile ar fi cu 10 milioane de euro mai mici.
