De ce se ţine summitul G20 în Pittsburgh

În momentul în care purtătorul de cuvânt al Casei Albe anunţa în luna mai că următorul summit G20 se va ţine în oraşul Pittsburgh din Pennsylvania, jurnalişti au crezut că este o glumă. Toată lumea ştia că un summit precum reuniunea G20 trebuie să aibă loc într-o metropolă, aşa cum primul summit G20 a avut loc la Washington, iar al doilea în capitala Marii Britanii. Ce l-a determinat pe Barack Obama să aleagă un oraş mic pentru un summit atât de mare? Motivul este u

În momentul în care purtătorul de cuvânt al Casei Albe anunţa în luna mai că următorul summit G20 se va ţine în oraşul Pittsburgh din Pennsylvania, jurnalişti au crezut că este o glumă.

Toată lumea ştia că un summit precum reuniunea G20 trebuie să aibă loc într-o metropolă, aşa cum primul summit G20 a avut loc la Washington, iar al doilea în capitala Marii Britanii.

Ce l-a determinat pe Barack Obama să aleagă un oraş mic pentru un summit atât de mare?

Motivul este unul cât se poate de simplu: orăşelul pare complet rupt de realitatea economică din Statele Unite. Aici se contruieşte intens, iar dovada, şi nu singura, este un casino de câteva sute de milioane de dolari ce a fost deschis cu doar o lună în urmă.

Locuinţă de 200 mp la 147.000 de dolari

Piaţa imobiliară a rămas, de asemenea, în picioare. Paradoxal, dar preţurile locuinţelor au scăzut anul trecut cu doar 0,8%, în timp ce media în Statele Unite a fost de 15,6%.

Mai mult, rata şomajului din acest oraş este de 7,8%, în timp ce media este aproape 10%.

Conform analiştilor, Pittsburgh este un oraş american în care oricine şi-ar dori să locuiască. Are un cost al traiului destul de scăzut, iar oportunităţile de afaceri sunt foarte bune. În Pittsburgh, o casă cu o suprafaţă de 2.200 picioare pătrate (aproximativ 200 metri pătraţi) costă 147.000 de dolari, în timp ce o locuinţă cu o suprafaţă similară în Boston costă 2 milioane de dolari.

Alegerea are şi o încărcătură simbolică. Unul dintre cele mai importante centre ale siderurgiei, Pittsburgh a căzut în dizgraţie în anii ’90, fiind victimă a concurenţei internaţionale întrucât nu a rezistat importurilor din China şi India, care aveau un preţ mult mai redus.

Între 1981 până în 1984, oraşul a pierdut 12.000 de angajaţi, iar rata şomajului ajunsese de la 6% în 1979 la 15% în 1983. Din cauza crizei sociale acute, oraşul a devenit o epavă şi o povară pentru statul în care se află.

Astăzi, este un centru de înaltă tehnologie şi are aproape 500.000 de locuitori. Deşi nu este un centru turistic notoriu, are o infrastructură hotelieră foarte bine pusă la punct, capabilă să primească mai mult de 1.000 de jurnalişti şi 33 de delegaţii oficiale.

SURSA: ABC News

DETALII:
Citeşte şi Ultimul summit al crizei