În momentul în care purtătorul de cuvânt al Casei Albe anunţa în luna mai că următorul summit G20 se va ţine în oraşul Pittsburgh din Pennsylvania, jurnalişti au crezut că este o glumă. Toată lumea ştia că un summit precum reuniunea G20 trebuie să aibă loc într-o metropolă, aşa cum primul summit G20 a avut loc la Washington, iar al doilea în capitala Marii Britanii. Ce l-a determinat pe Barack Obama să aleagă un oraş mic pentru un summit atât de mare? Motivul este u
În momentul în care purtătorul de cuvânt al Casei Albe anunţa în luna mai că următorul summit G20 se va ţine în oraşul Pittsburgh din Pennsylvania, jurnalişti au crezut că este o glumă.
Toată lumea ştia că un summit precum reuniunea G20 trebuie să aibă loc într-o metropolă, aşa cum primul summit G20 a avut loc la Washington, iar al doilea în capitala Marii Britanii.
Ce l-a determinat pe Barack Obama să aleagă un oraş mic pentru un summit atât de mare?
Motivul este unul cât se poate de simplu: orăşelul pare complet rupt de realitatea economică din Statele Unite. Aici se contruieşte intens, iar dovada, şi nu singura, este un casino de câteva sute de milioane de dolari ce a fost deschis cu doar o lună în urmă.
Locuinţă de 200 mp la 147.000 de dolari
Piaţa imobiliară a rămas, de asemenea, în picioare. Paradoxal, dar preţurile locuinţelor au scăzut anul trecut cu doar 0,8%, în timp ce media în Statele Unite a fost de 15,6%.
Mai mult, rata şomajului din acest oraş este de 7,8%, în timp ce media este aproape 10%.
Conform analiştilor, Pittsburgh este un oraş american în care oricine şi-ar dori să locuiască. Are un cost al traiului destul de scăzut, iar oportunităţile de afaceri sunt foarte bune. În Pittsburgh, o casă cu o suprafaţă de 2.200 picioare pătrate (aproximativ 200 metri pătraţi) costă 147.000 de dolari, în timp ce o locuinţă cu o suprafaţă similară în Boston costă 2 milioane de dolari.
Alegerea are şi o încărcătură simbolică. Unul dintre cele mai importante centre ale siderurgiei, Pittsburgh a căzut în dizgraţie în anii ’90, fiind victimă a concurenţei internaţionale întrucât nu a rezistat importurilor din China şi India, care aveau un preţ mult mai redus.
Între 1981 până în 1984, oraşul a pierdut 12.000 de angajaţi, iar rata şomajului ajunsese de la 6% în 1979 la 15% în 1983. Din cauza crizei sociale acute, oraşul a devenit o epavă şi o povară pentru statul în care se află.
Astăzi, este un centru de înaltă tehnologie şi are aproape 500.000 de locuitori. Deşi nu este un centru turistic notoriu, are o infrastructură hotelieră foarte bine pusă la punct, capabilă să primească mai mult de 1.000 de jurnalişti şi 33 de delegaţii oficiale.
SURSA: ABC News
DETALII:
Citeşte şi Ultimul summit al crizei