Recunoașterea oficială marchează o escaladare considerabilă care semnalează sfârșitul acordului de pace de șapte ani cunoscut sub numele de acordul de la Minsk. De asemenea, este considerată ca fiind una care i-ar putea oferi liderului rus un pretext pentru a invada Ucraina, transmite The Washington Post.

Recunoașterea oficială a stârnit un val de condamnări din partea liderilor occidentali, unii dintre aceștia anunțând sancțiuni, organizând reuniuni de urgență și acuzând în mod categoric Moscova de încălcarea dreptului internațional.

Ce se întâmplă în Donețk și Luhansk, în regiunea Donbas?

Înainte de război, regiunea Donbas din estul Ucrainei era cunoscută ca o putere industrială, cu o mare capacitate de producție minieră și siderurgică, precum și cu mari rezerve de cărbune.

De la invazia Rusiei din 2014 și a anexării Peninsulei ucrainene Crimeea, regiunea a fost împărțită în teritorii separate, aflate sub controale diferite: părțile controlate de Kiev din provinciile Donețk și Luhansk și „republicile populare” separatiste Donețk și Luhansk susținute de Rusia, cunoscute sub numele de DPR și LPR.

Separatiștii revendică toate regiunile Donețk și Luhansk ca teritoriu al lor, dar controlează aproximativ o treime din regiune – aproximativ 6.500 de mile pătrate conform unor estimări – de-a lungul graniței cu Rusia.

Enclavele Donețk și Luhansk au fost în mare parte izolate de Ucraina după izbucnirea luptelor în 2014, iar luni au fost recunoscute de Putin ca republici independente. Populația lor exactă este greu de determinat, dar unii estimează că în ele locuiesc aproximativ 2,3 milioane și, respectiv, 1,5 milioane de persoane – multe dintre acestea făcând parte din populația numeroasă de ruși și vorbitori de limbă rusă din regiune.

Luptele din estul Ucrainei între separatiști și guvernul ucrainean continuă din 2014 și s-au soldat cu 14.000 de morți. Violența, divizarea și declinul economic au afectat regiunea. De atunci, peste 2 milioane de persoane au fugit de aici.

Recent, bombardamentele de amploare din estul Ucrainei au sporit temerile în Occident și la Kiev cu privire la un atac, în timp ce Rusia continuă să își consolideze forțele în apropierea Ucrainei, în prezent estimate la 150.000 de oameni.

Care este istoria regiunii și ce este acordul de la Minsk?

Legăturile istorice dintre Rusia și Ucraina datează încă din secolul al IX-lea – iar Vladimir Putin a invocat în mod repetat și strategic această moștenire.

La începutul anului 2014, după ce protestele în masă din Ucraina au răsturnat un președinte pro-Moscova, Rusia a invadat și anexat Peninsula ucraineană Crimeea – o acțiune pe care Europa și Statele Unite o consideră ilegală. Separatiștii susținuți de Moscova au preluat, de asemenea, controlul asupra regiunilor industriale estice Donețk și Luhansk de la granița cu Rusia. Acolo, rebelii au confiscat clădiri guvernamentale și au proclamat noi „republici populare”.

Criza a escaladat, iar separatiștii pro-ruși din Donețk și Luhansk au organizat un referendum pentru a declara independența față de Ucraina. Kievul și Occidentul au acuzat Rusia că îi sprijină pe rebeli cu trupe și arme, dar Rusia spune că luptătorii sunt voluntari. Confruntările dintre separatiști și forțele susținute de Kiev au continuat.

În 2015, Rusia și Ucraina au convenit asupra acordului de pace de la Minsk, un plan intermediat de Franța și Germania pentru a pune capăt conflictului dintre Kiev și separatiștii susținuți de Rusia în regiunea contestată Donbas. Conform acordului, Ucraina ar urma să acorde celor două regiuni un statut special și o autonomie semnificativă în schimbul redobândirii controlului asupra frontierei sale cu Rusia.

Însă acordul a intrat în impas.

Putin a declarat că Ucraina nu are nicio intenție de a pune în aplicare termenii acordului. Ucraina a încercat să obțină amendamente la acest acord – care a fost negociat după o serie de pierderi militare – și a declarat că un acord în termenii impuși de ruși ar da Moscovei puterea de a influența politica externă a Ucrainei și de a-i submina suveranitatea. Oficialii de la Kiev au declarat că termenii actuali, dacă ar fi implementați, ar duce la revolte și haos.

Statele Unite și alți aliați și-au exprimat sprijinul pentru acord, solicitând în același timp tuturor părților să își îndeplinească partea lor de înțelegere.

Între timp, Moscova a emis 800.000 de pașapoarte rusești în regiunile separatiste. Oficialii ucraineni și occidentali spun că Rusia i-a înarmat și sprijinit pe separatiști, dar Rusia neagă acest lucru.

Ce vrea Putin cu Donbasul? Ce vor locuitorii din Donbas?

Putin i-a descris pe ruși și ucraineni ca fiind un singur popor, scriind într-un eseu distribuit pe site-ul Kremlinului în iulie că „adevărata suveranitate a Ucrainei este posibilă doar în parteneriat cu Rusia”.

„Ucraina nu a avut niciodată propria sa statalitate autentică”, a declarat Putin în timpul unui discurs înflăcărat luni, care a făcut trimitere la istoria sovietică pentru a submina ideea Ucrainei ca națiune independentă.

Cel mai recent recensământ oficial, din 2001, a constatat că mai mult de jumătate din populația din Crimeea și Donețk a identificat limba rusă ca fiind limba lor maternă. Dar fixarea estului Ucrainei ca fiind în mare parte vorbitoare de limbă rusă, iar vestul dominat de ucraineană, poate fi considerată o simplificare excesivă. Multe persoane din zona rurală din est vorbesc ucraineană sau un amestec de rusă și ucraineană numit Surzhyk.

Cu toate acestea, Putin a invocat în mod repetat ideea identității regionale distincte a Donbasului ca bază pentru a „apăra” populația rusofonă a acestuia de o Ucraină presupus intolerantă. Separatiștii au capitalizat, de asemenea, pe această identitate pentru a alimenta sprijinul și rebeliunea împotriva Kievului.

În Donbasul controlat de Kiev, o majoritate dorește ca regiunile separatiste să se întoarcă în Ucraina. În zona controlată de separatiști, mai mult de jumătate doresc să se alăture Rusiei, fie cu sau fără un anumit statut autonom, conform unui sondaj publicat în 2021. Luni, liderii celor două regiuni separatiste i-au cerut lui Putin recunoaștere și asistență militară, ceea ce ridică perspectiva că ar putea invita forțele rusești să intre, permițând Moscovei pretextul unei intervenții militare „legale”.

Săptămâna trecută, Duma de Stat a Rusiei a adoptat un apel către Putin pentru a recunoaște enclavele susținute de Rusia din Donețk și Luhansk. Uniunea Europeană a avertizat Moscova să nu dea curs acestui demers. Luni, Putin a mers însă mai departe cu recunoașterea.

De asemenea, Moscova vede Ucraina ca pe o zonă tampon pentru NATO, organizație fondată în 1949 pentru a proteja împotriva agresiunii sovietice. Putin a declarat de mult timp că expansiunea NATO spre est a fost o linie roșie pentru el.