Cu adevărat importante pentru el sunt serviciul şi biserica. Nu are încredere în primari, miniştri sau parlamentari, implicit, nici în partidele politice. De altfel, la drept vorbind, politica nu prea îl mai interesează. Este dezamăgit, chiar dezgustat de prestaţia aleşilor, aşa că, în ultima vreme, preferă să-i ignore.

Cele mai mari îngrijorări ale sale sunt legate de sănătate, de costul vieţii şi de pensie. Acesta este, în linii mari, profilul românului din zilele noastre, aşa cum poate fi desprins din cel mai recent eurobarometru, dat publicităţii în luna septembrie. Pe ansamblu, românii nu au prea multe motive de fericire. De fapt, 40% din ei (faţă de numai 13% în cazul vest-europenilor!) se declară total nefericiţi. Femeile mai mult decât bărbaţii, pensionarii mai mult decât tinerii. Din păcate, însă, vârsta fragedă nu este o garanţie pentru exuberanţă şi lipsă de griji.

Studiul arată că 19% din juniorii între 15 şi 24 de ani sunt nefericiţi, adică de aproape trei ori mai mulţi decât tinerii din vestul Europei! La rândul lor, adulţii se luptă zilnic cu fobia locului de muncă, pe care îl consideră fie prea stresant – pentru că li se cere prea mult pentru prea puţini bani –, fie periculos, fie, pur şi simplu, anost, plictisitor. Surprinzător, însă, 54% din şomeri se declară fericiţi întrutotul. Chiar dacă ai noştri au răspuns sau nu la chestionar în băşcălie, cert este că în partea cealaltă a Europei 75% din şomeri au moralul la cota maximă.

Evident, schimbarea stării de spirit depinde, primordial, de îmbunătăţirea nivelului de trai individual. Dar cum poţi ajunge să o duci mai bine? Păi, în primul rând, trebuie să ai noroc cu carul (36%), apoi să fii isteţ (24%) şi să ai pile (22%). Cu asemenea răspunsuri, nu mai surprinde deloc faptul că ponderea celor care admit că succesul în viaţă este condiţionat de educaţie şi muncă asiduă este sub cea a europenilor, care cred în aceste valori. În fine, în ceea ce priveşte viitorul, opinia majoritară este optimistă: în următorii ani, va fi mai bine! Dacă nu pentru noi, atunci măcar pentru copiii copiilor noştri.