O ieșire la iarbă verde sau pur și simplu o noapte în care dormim cu geamul deschis se pot transforma într-un coșmar din cauza țânțarilor care nu ne dau pace. Pe lângă bâzâitul enervant, țânțarii ne lasă în majoritatea cazurilor, „amintiri” de neșters, și ca senzație și ca aspect: înțepăturile.

Există numeroși oameni care nu par deloc deranjați de țânțari și pe care micile insecte par că-i ocolesc

Există o explicație științifică pentru care unii oameni sunt adevărați magneți pentru țânțari, în timp ce alții nu au nici cea mai mică problemă? Un entomolog explică modul în care metabolismul și mirosul corporal ne fac să devenim ținte perfecte pentru țânțari, potrivit Salon.

Femela țânțar înțeapă pielea și injectează salivă

Majoritatea speciilor de țânțari, dar și o mulțime de alte artropode – inclusiv căpușe, purici, ploșnițe, muște negre – au nevoie de proteine ​​​​din sânge pentru a face ouă. Doar femela-țânțar se hrănește cu sânge. Masculii se hrănesc cu nectar de plante, pe care îl transformă în energie pentru zbor. Hrănirea cu sânge este o parte extrem de importantă a ciclului reproductiv al țânțarilor.

Din această cauză, asupra femelelor s-a exercitat o presiune uriașă evolutivă, pentru a identifica potențialele surse de sânge și a obține rapid cantitatea de sânge de care au nevoie. Femela țânțar înțeapă pielea și injectează salivă, care conține numeroase proteine, enzime digestive și anticoagulanți, care împiedică coagularea sângelui și favorizează trecerea acestuia în aparatul bucal al insectei, special creat pentru extragerea sângelui. În urma procesului, o parte din salivă rămâne în piele, cauzând reacții ale sistemului imunitar, inclusiv reacții alergice precum eritem, senzație de mâcărime.

Țânțarii folosesc indicii vizuale, sonore și olfactive. Ce rol are dioxidul de carbon

În funcție de momentul zilei în care sunt sunt activi, țânțarii folosesc indiciile vizuale, sonore și olfactive pentru a identifica o potențială sursă de sânge. Majoritatea speciilor active pe timp de noapte se bazează pe indicii olfactiv sau receptori. Cel mai important indiciu chimic este dioxidul de carbon pe care toate vertebratele, inclusiv oamenii, îl eliberează la fiecare respirație și prin piele.

Țânțarii sunt foarte sensibili la CO2 și pot simți o sursă de dioxid de carbon aflată și la câțiva metri distanță. Celulele receptoare de pe antenele și picioarele țânțarului leagă moleculele de CO2 și trimit un semnal electric creierului.

Deci, producția de dioxid de carbon este primul semn care atrage țânțarii ca un magnet. Deoarece producția de CO2 este legată de rata metabolică, cu cât rata metabolică este mai mare, cu atât se produc mai mulți atractanți. Rata metabolică poate fi determinată genetic, dar crește și ca urmare a activității fizice.

Mirosurile corpului, indicii importante pentru țânțari

„Oamenii-magneți” pentru țânțari pot avea un metabolism ridicat din punct de vedere genetic sau pot fi mai activi fizic decât alți participanți. De asemenea pot fi consumatori de alcool. Creșterea ratei metabolice este motivul pentru care sportivii atrag mai mulți țânțari în timpul exercițiilor de încălzire. De asemenea, femeile însărcinate, tot din cauza ratei metabolice crescute, atrag și ele un număr foarte mare de țânțari.

Mirosurile naturale ale corpului sunt și ele indicii importante folosite de țânțari pentru a selecta o gazdă.

De exemplu, unele specii de țânțari Anopheles sunt atrase de mirosul piciorului. Acești țânțari transmit malaria și se hrănesc, de obicei, în interior. Înțepând picioarele persoanelor care dorm, țânțarii evită capul, unde se produce cea mai mare cantitate de CO2, și reduc șansa de a-și trezi din somn victima.

Factorii psihologici

Există și o componentă psihologică a activității țânțarilor. Unii oameni observă țânțarii din jur și un singur țânțar le provoacă o reacție puternică. Alți indivizi nu sunt deranjați și nu observă țânțarii care sunt atrași de ei, chiar și atunci când insectele se ospătează din plin cu sângele lor. Unii țânțari se specializează în a se hrăni cu anumite părți ale corpului. De exemplu, Aedes aegypti este o specie de țânțar care preferă să se hrănească in mod special sângele din jurul gleznelor.