Anunţarea de către Moscova, miercuri, a intenţiei sale de a-şi lansa propriul proiect de staţie spaţială a făcut senzaţie. Dar nu trebuie să vedem aici numai exprimarea, în spaţiu, a tensiunilor de pe Pământ dintre Rusia şi Occident.
De ce vrea Rusia să părăsească ISS pentru a-şi construi propria staţie spaţială?
Pentru astronautul francez Thomas Pesquet, care a plecat vineri, 23 aprilie, spre Staţia Spaţială Internaţională (ISS), este începutul aventurii. Pentru Moscova, s-a terminat.
Rusia a anunţat miercuri că se va retrage din acest vast program de colaborare ştiinţifică în 2025. După aceea, va construi propria sa staţie spaţială, având drept obiectiv s-o pună pe orbită în 2030, a precizat purtătorul de cuvânt al Roscosmos, agenţia spaţială rusă, conform france24.com
Să te gândeşti la epoca post-ISS
„Este o declaraţie politică importantă care a avut un răsunet puternic în comunitatea internaţională”, recunoaşte Tomas Hrozensky, cercetător asociat la Institutul european de politică spaţială, contactat de FRANCE 24. E greu, într-adevăr, să nu vezi aici extinderea în spaţiu a domeniului tensiunilor dintre Rusia şi Occident. ISS rezista tuturor infamiilor din relaţiile americano-ruse de la naşterea ei în1998 şi reprezenta un simbol al colaborării posibile între marile puteri.
Totuşi, în opinia mai multor experţi intervievaţi de FRANCE 24, printre care Isabelle Sourbès-Verger, directoare de cercetare la Centrul Alexandre Koyré şi specialist al politicilor spaţiale la CNRS, această decizie rusească „se bazează înainte de orice pe consideraţii mult mai pragmatice”.
ISS ajunge, într-adevăr, la capătul vieţii. Teoretic, programul ar trebui să se încheie în 2025 şi chiar dacă ar mai fi prelungit cu câţiva ani, „Statele Unite vor sfârşi prin a-l opri, deoarece sunt lansaţi în propriul lor proiect de nouă staţie spaţială în jurul Lunii (Lunar Gateway)”, precizează expertul CNRS.
Ce să faci atunci cu chestia asta mare de 420 de tone, pe orbită la 408 Km deasupra Terrei? Staţia Spaţială Internaţională nu va dispărea de la o zi la alta şi va genera „cheltuieli de întreţinere apoi de scoatere de pe orbită a unor module la care Rusia nu vrea neapărat să participe”, explică Isabelle Sourbès-Verger.
Apariţia unor „noi actori din sectorul privat care sunt capabili să trimită cu racheta lor indivizi în spaţiu a mai adăugat un spin în piciorul ruşilor”, precizează Tomas Hrozensky. Timp de ani de zile, racheta rusească Soiuz a monopolizat zborurile cu oameni spre ISS şi primeau bani pentru călătorie. Dar nu mai este cazul, la fel ca ilustra misiune la care participă Thomas Pesquet… Astronautul francez şi coechipierii săi şi-au luat zborul la bordul unei rachete construite de SpaceX, compania americană a miliardarului Elon Musk. O evoluţie care face mult mai puţin interesantă participarea rusească în programul asociat la ISS.
Dar de ce s-o adaugi la anunţul retragerii pe cea a construirii unei noi staţii spaţiale ruseşti? „Pentru Moscova problema este să nu dispară de pe scena mediatică spaţială. Ruşii, care sunt, istoric, maeştrii zborului cu oameni, nu vor să fie uitaţi”, subliniază Isabelle Sourbès-Verger.
„Există tot mai puţine programe internaţionale în spaţiu la care este asociată Rusia ca partener major şi se vorbeşte esenţialmente despre proiecte americane sau chinezeşti”, confirmă Florian Vidal, cercetător la IFRI şi autor al unei note despre politica spaţială rusească apărută în ianuarie 2021, contactat de FRANCE 24.
Spaţiul, miză politică majoră pentru Moscova
Pentru Moscova, este inacceptabil. Spaţiul joacă într-adevăr un rol politic major pentru preşedintele rus, Vladimir Putin. „Este esenţial în povestea pe care a creat-o puterea rusă. Exaltarea puterii spaţiale gâdilă coarda nostalgiei din era sovietică, când ţara era în vârf în domeniu. Din acest motiv, prezenţa rusească în spaţiu participă la un efort mai general al lui Vladimir Putin care urmăreşte să înscrie acţiunea lui în continuitatea acestei epoci”, analizează Florian Vidal.
Dar nu este numai o problemă de prestigiu. „Confruntată cu soft power-ul american şi utilizarea de către China a puterii sale economice pentru a-şi extinde sfera de influenţă, Rusia mizează pe spaţiu ca armă diplomatică”, afirmă cercetătorul IFRI. Şi o staţie spaţială „made in Russia” ar putea fi o carte interesantă de jucat. „Moscova s-ar putea folosi de ea ca de o mână întinsă spre anumite ţări care nu au mijloacele financiare pentru a avea ambiţii spaţiale – precum Coreea de Nord sau anumite ţări din America de Sud – pentru a le propune o colaborare ştiinţifică în cadrul acestei staţii spaţiale”, detaliază Florian Vidal.
Mai trebuie să şi reuşeşti s-o construieşti. „E o mare diferenţă între a anunţa un asemenea proiect şi a-l realiza”, confirmă Tomas Hrozensky.
Din punct de vedere tehnologic, „ei au mijloacele s-o construiască şi s-o lanseze până în 2030, dar se pune întrebarea dacă pot să-i aloce bugetul necesar”, estimează Isabelle Sourbès-Verger.
Rusia are deja un important modul în construcţie, care trebuia, iniţial, să fie ataşat la ISS, dar care ar putea, de acum înainte, servi pentru o nouă staţie spaţială. Dar tot programul spaţial rusesc nu se concentrează în jurul acestui proiect. Cele trei priorităţi ruseşti la ora actuală sunt de a termina cosmodromul Vostocinîi, a introduce o nouă generaţie de lansatoare şi a întări constelaţia de sateliţi, detaliază Florian Vidal în nota sa pentru IFRI. Pot exista compromisuri bugetare dificil de realizat pentru o ţară supusă unor importante sancţiuni economice din 2014 şi care apasă asupra finanţelor sale.
Dar Moscova ar putea alege să se asocieze cu Beijingul ca să-şi ducă proiectul la bun sfârşit. „Una din opţiuni ar fi într-adevăr ca Rusia să decidă să urce în trenul staţiei spaţiale pe care China este deja pe cale s-o construiască”, confirmă Tomas Hrozensky. Caz în care, harta geopolitică spaţială ar începe să semene din ce în ce mai mult cu cea de pe Pământ. Există deja un proiect de „staţie lunară” care asociază Beijingul şi Moscova şi această întărire, în spaţiu, a legăturilor dintre cele două puteri ar fi un ecou la apropierea terestră dintre Vladimir Putin şi Xi Jinping.
Sursă foto: Dreamstime