În urmă cu 15-20 de ani, Germania era percepută drept “bolnavul Europei”. Transformarea țării a început în 2005, când Angela Merkel a ajuns la guvernare.
Sub conducerea ei, economia Germaniei a crescut, devenind motorul de creștere al continentului. În 2019, înainte de pandemia Covid-19, un sfert (24,7%) din întregul PIB al Uniunii Europene a fost generat de Germania, potrivit Eurostat.
CNBC prezintă cinci exemple privind diferite aspecte ale economiei și societății germane, în timpul mandatului Merkel. Aceste exemple arată că moștenirea ei nu e doar una a prosperității, ci și a oportunităților ratate și a pașilor greșiți.
PIB-ul Germaniei, 3,3 trilioane de euro în 2020
Economia germană orientată spre export, care se bazează puternic pe industria prelucrătoare, a crescut constant în timpul mandatului lui Merkel, depășind cu mult rivalii majori – Marea Britanie și Franța.
Când Angela Merkel a venit la putere, în 2005, economia Germaniei cunoscuse, cu doar doi ani înainte, o recesiune. În anul în care a preluat funcția, PIB-ul Germaniei a fost de 2,3 trilioane de euro, arată datele biroului federal de statistici din Germania. În 2020, ajunsese la peste 3,3 trilioane de euro.
Una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului din UE
Rata șomajului a scăzut, de asemenea, în timpul mandatelor lui Merkel, de la 11,1% în 2005, la 3,8% în 2020, potrivit datelor de la Banca Mondială.
Germania are una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului din UE. Rata șomajului din Germania este relativ scăzută: în iulie 2021, rata șomajului a fost de 3,6%, în timp ce pentru persoanele sub 25 de ani, rata a fost mai mare, de 7,5%, arată datele Eurostat.
Analiștii Goldman Sachs au remarcat că, deși Merkel a avut un „mare succes” în reducerea ratei șomajului, „o mare parte din acest lucru a rezultat, probabil, în urma reformelor predecesorului său, Gerhard Schroeder, și de un deceniu al salariilor reale stagnante.”
Politica privind migrația, între laude și critici
O zonă în care Germania diferă clar de Franța și Marea Britanie este peisajul de imigrație sub Merkel. Din această cauză, Merkel s-a confruntat atât cu laude, cât și cu numeroase critici. La apogeul crizei migranților, din 2014-2015, sute de mii de migranți au intrat în UE, mulți dintre ei fugind de războiul civil din Siria. Au apărut dispute în cadrul UE cu privire la modul de repartizare a solicitanților de azil în mod echitabil între statele Uniunii, țările din estul Europei închizându-și frontierele.
Merkel a luat decizia îndrăzneață de a face contrariul, deschizând frontierele Germaniei și permițând ca peste 1 milion de refugiați și migranți să intre în Germania în 2015. Asta în timp ce Marea Britanie încă în UE a primit aproximativ 600,000 de migranți, iar Franța nu a depășit 385.000.
Politica lui Merkel cu privire la migrație a fost văzută ca un catalizator pentru alegătorii orientați de dreapta, care s-au orientat către partidul anti-imigrație Alternativa pentru Germania.
Venitul net
Venitul net al gospodăriilor din Germania a crescut, de asemenea, în mod constant. Când a preluat puterea, in 2005, nivelurile veniturilor gospodăriilor din Germania, Marea Britanie și Franța nu erau atât de diferite, dar, în timp, diferența s-a extins. În Germania, venitul brut ajustat al gospodăriilor pe cap de locuitor a fost de 30.142 euro în 2019, în timp ce în Marea Britanie a fost de 25.155 euro și în Franța de 26.158 euro, potrivit datelor Eurostat.
O problemă în discuțiile privind venitul gospodăriilor din Germania este decalajul tot mai mare dintre bogați și săraci. În special prăpastia dintre estul și vestul țării care reflectă o moștenire a reunificării Germaniei din 1990.
Investițiile publice
Una dintre principalele critici aduse guvernului Merkel este că a neglijat cheltuielile și investițiile în infrastructură din cauza aparentei lipse de dorință de a împrumuta bani. Infama „schwarze Null” a fost regula bugetară a lui Merkel, văzută drept un simbol al obsesiei Germaniei pentru zgîrcenie.
Infrastructura în descompunere din Germania a fost atribuită acestei lipse de cheltuieli. Guvernul ei a fost criticat pentru reducerea împrumuturilor și a cheltuielilor într-un moment în care ar fi putut împrumuta ieftin, având în vedere ratele scăzute ale dobânzii.
Sursa foto: Dreamstime