Diferenţa dintre dobânzile medii la depozitele în monedă locală şi inflaţie este, în România, cea mai mare dintre ţările membre ale Uniunii Europene care nu au adoptat încă moneda unică.
În fapt, potrivit unei analize capital.ro, dobânda reală este, în ţara noastră, de două ori mai mare decât în orice alt stat din zonă. O veste bună pentru acea parte din populaţie care îşi mai permite să economisească însă un semn prost pentru economie, în general.
Mai ales că băncile locale deţin un record şi în ceea ce priveşte marjele de profit( diferenţa dintre dobânzile la credite şi cele la depozite). În România, dobânda la creditele pentru companii este, în medie, cu până la 4% mai mare decât cea oferită pentru depozite ceea ce arată că băncile nu sunt dispuse să crediteze economia şi folosesc banii atraşi pentru altceva. Nicio altă ţară din regiune nu ne depăşeşte.
Unde sunt bani este şi creştere
Deloc întâmplător, băncile din ţările ale căror economii s-au comportat cel mai bine pe timp de criză se află la polul opus al clasamentului dobânzilor. În Polonia, singura ţară europeană care nu a experimentat recesiunea, dobânzile la depozite se situează sub nivelul inflaţiei în timp ce diferenţa dintre costurile creditului şi randamentele oferite pentru economii este de sub 2% adică de două ori mai mică decât în România.
În Cehia situaţia este aproape similară. Cu România se pot compara doar Bulgaria şi Ungaria adică două state ale căror economii au avut fie scăderi fie creşteri marginale. Nici măcar eforturile Băncii Naţionale a României care a surprins de două piaţa cu scăderi ale dobânzii-cheie nu au reuşit să schimbe atitudinea băncilor. Nevoia acută de lichidităţi face ca dobânzile la depozite să crească. În acest moment, unele bănci oferă deja dobânzi şi 7,5% la economiile în lei adică de două ori peste nivel inflaţiei.
Au căzut de sus şi-acum suflă şi-n iaurt
Pe lângă nevoia de lichiditate care pune presiune pe dobânzi şi pe lângă explozia restanţelor la credite, atitudinea mai mult decât prudentă a băncilor din România îşi găseşte o explicaţie şi în comportamentul lor din perioada precriză.
Ani la rândul, băncile locale au practicat dobânzi sub inflaţie pentru depozite ceea ce arăta că nu sunt deloc interesate să atragă bani de pe piaţă. Bazându-se mai ales pe fonduri provenite direct de la centralele din Europa de Vest( raportul credite/depozite ajunsese să depăşească 700% în anumite cazuri) băncile locale au acordat credite într-un rutm mult mai alert decât au făcut-o corespondentele lor din alte ţări din regiune.
Între 2006 şi 2009, creşterile anuale ale volumului de împrumuturi nu au scăzut sub 100%. În actualul context când băncile-mamă au nevoie de lichidităţi pentru a acoperii pierderile din ţările de origine, “ fiicele” din România au rămas descoperite fiind nevoite să se finanţeze exclusiv de pe piaţa locală.  

Ţara        Dobânda reală        Marja        Creştere PIB 2011(estimare)

România        3,5%                 4%            1,7%       
Bulgaria         2,1%                 3,2%         2%
Ungaria         1,1%                  3,4%        1,2%
Cehia            -0,4%                 1,4%        2%        
Polonia         -0,5%                  2%          4%

Notă: Dobânda reală= Dobânda medie la depozitele în monedă locală- Inflaţie
          Marja= Dobânda medie la credite pentru companii- Dobânda medie la depozite

Sursa: Bănci, băncile centrale, Eurostat