Asemănarea dintre Nordis și Caritas
Nu întâmplător am făcut comparaţia cu jocul piramidal „Caritas”, cel care a aprins imaginaţia de îmbogăţire rapida a românilor în anii ’90, prăbuşit până la urmă într-un dezastru şi o deziluzie fără margini, cu zeci de mii de oameni ţepuiţi, care niciodată nu şi-au mai văzut banii înapoi, scrie EVZ
Fac această comparaţie pentru că, trebuie să fim cel puţin naivi să credem că timp de câţiva ani, jocul piramidal „Nordis” a funcţionat lasându-i lefteri pe cei care îşi visau o casă, fără ca nicio autoritate să se fi sesizat.
Asemănarea izbitoare cu „Nordis” este că la „Caritas”, şmecherii, adică cei care au protiguit jocul piramidal, şi-au luat banii. Pentru cei care nu ştiu, jocul era foarte simplu. Băgai o sumă în combinaţie şi, după o vreme, după ce se dospea, luai înapoi de opt ori mai mult.
Șmecherii de la Caritas
Dacă veţi consulta lista cu cei care au avut „norocul” să-şi ia de opt ori mai mult banii depuşi, veţi vedea că şansa i-a ales pe sprânceană. Tot politicieni, tot autorităţi de atunci, tot oameni grei, care cu un singur ordin ar fi putut opri escrocheria.
Nu au făcut-o. Pentru că şi-au luat de opt ori înapoi banii băgaţi. Ba, încă, unii dintre ei, cu simţul afacerilor, şi-au lăsat sumele câştigate tot la „Caritas”, şi ceea ce câştigaseră de opt ori, s-a mai înmulţit cu opt. Din toate gările din România plecau către Cluj, încărcate cu naivi, aşa numitele „trenuri ale speranţei”, care-şi lăsau banii şi, după cum s-a văzut, luau apoi marea ţeapă.
Să ne oprim doar asupra acestui amănunt. Trenurile acelea ale speranţei au plecat de capul lor? Nu a existat un ordin de la Ministerul Transporturilor? Nu au existat nişte funcţionari care au decis ca ele să fie înfiinţate şi să li se dea drum liber până la Cluj?
Pentru că altminteri, până atunci, ca să ajungi de la Dorohoi, spre exemplu, la Cluj făcei două zile şi schimbai şapte trenuri. Acum, cu speranţa în suflet, ajungeai direct să-ţi laşi banii pe care nu-i mai vedeai niciodată.
Revoluția din Albania
Să mai fac menţiunea că şi în Albania, cam tot în acea perioadă, a funcţionat tot un Caritas care când a crăpat, a declanşat o adevărată revoluţie.
Manifestanţii care umpleau străzile au furat de la armată inclusiv singurul tanc pe care îl aveau în dotare şi umblau cu el prin Tirana. Am văzut asta cu ochii mei. La noi, la acea vreme, toată lumea era în extaz.
Reportaje cu oameni fericiţi apărute la singura teleleviziune de atunci, TVR, şi articole elogioase în ziare. Cel care a tras primul semnal de alarmă atunci a fost maestrul Ion Cristoiu, care, îmi amintesc foarte bine, la o şedinţă de sumar la proaspăt înfiinţatul „Evenimentul zilei” a întrebat pe cei de la secţia Economic: „Dacă e aşa de profitabil, de ce nu bagă Văcăroiu (premierul de atunci) PIB-ul României la „Caritas”, să-l scoată la toamnă de opt ori mai mare”? După câteva luni, „Caritas” se prăbuşea cu zgomot mare pentru cei mici, care îşi pierduseră banii, şi cu câştig însemnat pentru cei care îl oblăduiseră.
Cum a funcționat schema Nordis
Care este aemănarea cu „Nordis”, jocul piramidal de acum? Patronii de la Nordis nu au dat numai ţepe. Adică au luat banii cumpărătorilor care îşi doreau o casă şi i-au băgat în buzunar, lăsându-i pe aceştia cu buza umflată. „Nordis” a mai şi construit. Iar ce a construit, dacă plăteai cum îţi cereu ei, adică pe baza unui precontract, aveai nişte avantaje.
Preţul era mai mic. Ei bine, pe acest preţ mai mic, nu a pierdut toată lumea. Unii chiar şi-au căpătat casele şi apartamentele. Şi tot ca la „Caritas”, dacă veţi lua lista norocoşilor, veţi vedea că aproape niciunul nu este om de rând. El este, mai sus de lucrurile lumeşti. Spre exemplu, lumeştile legi din ţara asta.
Nici banii, sume ameţitoare, cu foarte multe zerouri în coadă, nu i-au folosit pe de-antregul doar Ciorbă şi ai lui. Prin avioanele de lux, ca să nu zboare cu locuri goale, mai urcau şi premierul Marcel Ciolacu şi membri ai Cabinetului său, care spun acum că şi-au plătit biletele.
Ne tot ameninţă că ni le arată, dar deocamdată au aceeaşi soartă ca diploma de bac a lui Ciolacu: „Azi o vedem, şi nu e”. Şi chiar dacă le-ar arăta, bine ar fi ca ancheta să stabilească faptul că sigur au fost banii lor, nu Ciorbă a plătit tot şi le-a dat şi lor câte un bilet să nu se rătăcească prin aeroport, sau pe la Monte Carlo, că Marcel încă nu se descurcă bine cu engleza, deşi a promis că de pe opt ianuarie, după ce ia meditaţii, îl rupe pe Shakespeare.
În spatele „Nordis” au stat alţii, mult mai deştepţi decât Ciorbă, Vicol şi compania
Că în spatele „Nordis” au stat alţii, mult mai deştepţi decât Ciorbă, Vicol şi compania, nu am nicio îndoială. S-a văzut asta de când au început percheziţiile. Mai întâi protagoniştii de suprafaţă au fost reţinuţi.
Apoi, a expirat ordonanţa de reţinere şi au plecat acasă, după care iar s-a reluat judecata şi iar arestaţi de data asta. Un joc de-a uite pârnaia, nu e pârnaia, care arată că grupurile de interese, adică unul care voia să prăbuşească „Nordis”, altul care îl apăra se băteau crunt, departe de spectacolul cătuşelor din faţă de la DIICOT.
Ca să ne arunce praf în ochi, sunt cercetaţi şi nişte amărâţi de la ANAF, care nu au controlat corect firmele. Păi când văd că Ciorbă vine direct la şeful lor în birou, chipurile în audienţă, unde sunt chemaţi şi şefii de la antifraudă, ce să facă inspectorii ăia doi? Haiduci însetaţi de dreptate nu cred că lucrază la ANAF.
Ca să-şi apere pâinea, au făcut nişte controale subţiri, cu concluzii neadevărate. Să nu ne mai lăsăm încă o dată păcăliţi. Şefii de la ANAF, care de regulă au pe Naşul în suflet, nici nu sunt genii ale contabilităţii, nici nu au dat vreun concurs pentru post. Sunt numiţi politic. Aşa că ancheta trebuie să meargă până sus, nu la doi amărâţi care s-au făcut că verifică, ci de la ei în sus. Sus de tot. La altitudine.
Complicitățile din cazul Nordis
Până la cei care s-au dat cu avioanele private achitate de „Nordis” şi până la cei care, ca şi la „Caritas”, au tras câştigător şi şi-au primit apartamentele în care au investit, faţă de masa de oameni de rând care şi-au pierdut banii.
Altfel, „Nordis” va rămâne încă o ţeapă uriaşă, cu foarte mulţi păgubiţi rămaşi cu buza umflată (şi nu de silicon), de care se va uita încet-încet, aşa cum s-a uitat şi de „Caritas”, iar fraierii vor rămâne cu paguba, şi Laura Vicol cu sânii modelaţi la clinica de înfrumuseţare pe 15.000 de euro bucata.