Adică, nu admit că se depreciază intenţionat calitatea, fiindcă românii nu călătoresc şi se aplică zicala: „Nu ştie ţăranul ce-i ciocolata!“ Deşi e clar că doar libertatea economică maximă asigură competiţia pentru ca firmele să se bată în calitate. Secretul e numă- rul, diversitatea şi autonomia lor, precum şi un sistem nerestrictiv de reglementare a relaţiilor cu străină- tatea. În fine, săptâmâna aceasta vreau să remarc că schimbarea de brand în România nu aduce modificarea ofertei. De ce? Pentru că avem o socializare a distribuţiei. Practic, sunt aceleaşi mărfuri ce se vântură în marile magazine şi care-s comercializate cam după aceeaşi reţetă. Adică, prin intermediul unor carduri de fidelizare, a unor puncte şi vouchere.
Aşadar, dacă de mâine marele magazin nu mai apare sub singla X, ci Y, de fapt, din punct de vedere comercial, al ofertei de produse şi disponibilităţii pentru client, cel ce a fost înghiţit de concurenţă nu dispare, ci îşi perpetuează practicile de marketing cu ajutorul noului proprietar. Ceea ce vădeşte că marketingul e o practică generalizată, care nu are legătură cu performanţa, ci doar cu intenţia de a exercita influenţă asupra consumatorului, a-l face dependent. Mai clar spus, nu există politici de marketing diferite, toate sunt la fel şi se moştenesc după preluare.
Probabil că modalitatea în care au loc preluările în România, ca de altfel în întreaga Uniune Europeană, nu are legătură cu modul în care performează ceva, ci mai degrabă cu interesele politice, ceea ce face ca practicile de marketing să fie transmise, deşi apare natural întrebarea: De ce e nevoie de ele dacă sunt aceleaşi peste tot? Şi dacă-s similare nu cumva se observă asta în slaba evoluţie a economiei, care nu-ţi permite să alegi ceea ce vrei să cumperi, ci îţi sugerează ceea ce ar trebui să achiziţionezi.
Nimeni nu ar reduce din preţ sub ceea ce se vede în celelalte hipermarketuri. E aceeaşi marfă, sunt aceleaşi promoţii, care se fac pe rând. Nu pare că ar fi mai multe reţele de hipermarketuri, ci un singur supermagazin, cu produse şi marketing la fel, cu firme şi promoţii asemănătoare, acelaşi mod de servire şi de organizare. Sigur că ar putea veni manageri din alte ţări, care să cultive spiritul antreprenorial şi să reorganizeze business-ul, dar noi le limităm accesul pe piaţă prin nerecunoaşterea diplomelor! Din câte se vede„pe pia- ţă“ e nevoie de oameni cu SNSPA ori Colegiul Naţional de Apărare, să nu ne înveţe oricine să facem afaceri, ci doar persoanele cu origine sănătoasă. Aşa se explică unificarea, înfrăţirea marketing – management – politic, iar rezultatul e hipermarketul unic.
Articol realizat de Ionuț Bălan
