Bogdan Glăvan, profesor de economie
Un primar construieşte un teren de fotbal. Acesta nu este de folos nici pasionaţilor de fotbal (în zonă nu există echipă de fotbal), nici elevilor (orele de sport nu se desfăşoară acolo), nimănui. Pur şi simplu nimeni nu intră pe terenul construit aiurea de primărie, care nu corespunde nici unei nevoi locale… cu excepţia probabil a nevoii unora de a captura ceva bani de la buget. Şi, pentru a adăuga sare pe rană, primăria a mai demarat construcţia unui teren asemănător, cu gazon şi nocturnă. Motivul invocat de primar: comuna nu are echipă de fotbal, dar este nevoie mai întâi de teren ca să ai echipă de fotbal. Argumentul reprezintă o sfidare a inteligenței oricărui cititor, dar primarul știe el ce știe. A mai auzit el pe undeva argumentul ăsta modern, cum că dacă nu ai infrastructură, atunci nu poți să derulezi vreo activitate specifică. Întâi e oul, pe urmă se dezvoltă găina. Dar unde oare am mai auzit noi acest sofism? Cu referire oare la ce domeniu ni s-au împuiat urechile cu ideea că statul trebuie să investească mulți bani, pentru că trebuie să ne gândim la viitor, chiar dacă acum această cheltuială pare nejustificată?!
Mda, ați ghicit. Cu referire la autostrăzi. Multe din segmentele actuale ale drumurilor naționale nu prezintă valori de trafic care să justifice ideea înlocuirii lor cu o autostradă, dar statul știe el ce știe. “Lăsați măi, hai să facem noi autostrada, că traficul o să vină pe urmă.” Bineînțeles, pentru a turna sare pe rană, statul vine și construiește autostrăzile pe lângă drumurile naționale existente. Astfel, după ce că nu este trafic, politicienii mai decid și să înjumătățească din start eficiența economică a autostrăzilor, dublând cantitatea de infrastructură! Dar aproape nimănui nu i se pare ridicol. Lumea este de-a dreptul hipnotizată de chestiunea autostrăzilor – chestiune dovedită a fi cel mai mare scam din politica dâmbovițeană, după devalizarea băncilor de stat în anii 1990. Cititorul imparțial și dezinteresat ar putea crede că aici se ceartă două părți pe o problemă de tipul “oul sau găina”. În vreme ce eu susțin că autostrăzile trebuie construite doar atunci când “merită”, adică la un anumit nivel de dezvoltare economică, criticii punctează că autostrăzile însele vor determina dezvoltarea economică. Problema, de însemnătate filosofică (ca să nu mai zic biologică), este însă depășită din perspectivă economică. Nu trebuie să dezbatem nimic, lucrurile sunt destul de clare. Eficiența oricărei investiții se judecă în raport cu un anumit orizont de timp. O investiție este viabilă nu așa, în abstract, într-un vacuum temporal, ci în cadrul unei perioade de timp clar definite. Nevoile oamenilor sunt diverse, a le satisface pe unele presupune a le sacrifica pe altele, pentru că resursele noastre sunt întotdeauna limitate. De asta fiecare își stabilește o scară de valori, niște priorități. În viața de zi cu zi nimeni – dar absolut nimeni – nu se apucă să-și satisfacă o nevoie care nu reprezintă o urgență. Cei care decid alocarea capitalului, adică întreprinzătorii, sunt ținuți prin mecanismul prețurilor să respecte preferințele publicului. Logica dezvoltării unei afaceri este simplă: este musai să scoți profit. Și ca să scoți profit trebuie să te concentrezi pe lucrurile cu adevărat importante, pe priorități. Din profitul acumulat îți extinzi activitatea prin investiții de capital.
O infrastructură performantă reduce costurile activității economice. Dar costul de realizare a infrastructurii poate fi prohibitiv – în comparație cu importanța celorlalte nevoi ale societății. Investițiile trebuie realizate cu discernământ. De asta cred că cel mai bine este să lăsăm loc pentru inițiativa privată, pentru că antreprenorii adevărați sunt cei care chiar dispun de discernământul necesar – se pricep să judece datele economiei și să producă lucruri cu adevărat cerute de piață. Comunitățile au și ele un rol: nu neg faptul că decizia de a construi drumuri privește un bun public. Dar, repet, problema discernământului este esențială. Oameni buni, trăim într-o țară unde venitul mediu lunar/locuitor, potrivit INS, a fost în anul 2014 de doar 938 lei. În opinia mea suntem departe de situația în care am putea să ne permitem, ca națiune, să cheltuim zeci de miliarde pe proiecte megalomanice. Să fim serioși, o țară ai cărei cetățeni câștigă doar 938 lei pe lună are nevoi mai urgente decât realizarea unor autostrăzi. Și hai să facem și drumuri. Dar să nu ne fixăm deziderate ceaușiste, conform intențiilor politicienilor-clovni, ci obiective realiste: drumuri expres, instalarea de separatoare de sens, construcția de centuri ocolitoare în loc de autostrăzi întregi etc.
Articolul poate fi citit integral pe blogul autorului.