De aici începe aventura! Câţi bani salvează cei care se mobilizează şi-şi plătesc taxele? Bineînţeles, urmează să apară nişte norme la o dată ce va fi comunicată ulterior, între timp urmând ca prin explicaţii suplimentare să se diminueze progresiv efectul iniţial. Se-nţelege că, în cazul multora dintre agenţii economici care au ajuns în situaţia să acumuleze datorii la stat, actul nu a vost benevol, ci forţat de împrejurări. Acumularea de datorii la stat reprezintă cea mai scumpă metodă de finanţare a unei activităţi economice, depăşită doar de niscaiva „contracte“ cu Nuţu Cămătaru. Dar dacă nicio bancă nu-ţi oferă credit?!? Firmele care au acumulat datorii se presupune că nu au avut altă soluţie. Pentru acestea, târgul propus de autoritatea fiscală poate fi un adevărat balon de oxigen, care le va salva pe câteva de la moartea prin sufocarea cu datorii, dobânzi şi penalizări.

 

Ce ne facem însă cu cei care îşi planifică intenţionat intrarea în insolvenţă şi apoi în faliment? În ultimii ani, practica aceasta pare a fi din ce în ce mai folosită de băieţii inventivi din mediul de afaceri. Folosesc o firmă, o umplu de datorii, şi apoi o abandonează falimentului sau o vând unei entităţi greu de urmărit, nu înainte de a transfera tot fondul de comerţ pe o altă companie, cu care continuă nestingheriţi să desfăşoare aceleaşi activităţi. Cam aşa arată o schemă prin care statul a pierdut, probabil, de-a lungul timpului, mii de miliarde de euro. Fiscul nostru cunoaşte faptul că cea mai bună metodă de guvernare este aceea cu băţul într-o mână şi cu zăhărelul în cealaltă. Singura problemă este că de multe ori se înşală în procesul de separare a băieţilor buni de cei răi. Pe principiul că orice faptă bună nu trebuie să rămână nepedepsită, agenţii recuperatori şi Garda Financiară reuşesc de multe ori să dea zăhărel golanilor şi cu nuieluşa la palmă celor care încearcă din răsputeri să-şi facă treaba în mod cinstit.

 

Sorin Blejnar a declarat de curând că a reuşit să îmbunătăţească rata de colectare a taxelor. S-ar putea ca acest lucru să se datoreze inclusiv faptului că, în ultima vreme, funcţionarii de la Fisc au încercat mai des să ia contact cu firmele şi au solicitat cu calm şi deferenţă să fie plătite mai repede impozitele. Cred că doar şi cu atâta lucru se obţin rezultate mai bune decât cu practica mai veche a popririlor, după o lungă perioadă de monstruos dezinteres. În acest context, recentul succes al avocatului Gheorghe Piperea, care a câştigat procesul cu Fiscul în cazul TVA-ului pe drepturi de autor, este destul de relevant. Acceptăm să plătim taxe, dar ajutaţi-ne să o facem şi respectaţi-ne pentru asta!_