Expansiuna artificială a creditului a fost una din cauzele principale ale actualei crize economice, la fel cum a stat și la originea altor crize majore din trecut, arată De Soto. Unul dintre cei mai importanți gânditori ai Școlii Austriece de economie,
profesorul Universității Rey Juan Carlos din Madrid s-a aflat săptămâna trecută în România, unde a ținut mai multe prelegeri publice și a participat la lansarea ediției în limba română a tratatului său „Moneda, creditul bancar și ciclurile economice“.
Expansiunea artificială fără precedent a creditului a fost posibilă în condițiile în
care sistemul bancar funcţionează în regim de depozite bancare la vedere cu rezervă  fracţionară: băncile pot să multiplice cantitatea de bani din economie creând credit pe baza depozitelor la vedere, deși acestea, spre deosebire de depozitele la termen, pot fi retrase oricând și ar trebui să fie păstrate în permanență la dispoziția clienților. Din depozitul la vedere constituit de un client, o bancă poate da mai departe cu  împrumut cea mai mare parte din sumă, iar aceasta, ajunsă la altă bancă, poate constitui baza pentru un nou credit și așa mai departe. Astfel s-a dublat masa monetară în ultimii ani la nivel mondial, 90% fiind, potrivit profesorului De Soto,  bani virtuali, creați din nimic, ce există doar scriptic în registrele contabile ale băncilor.
Când petrecerea se termină
Multiplicarea artificială a creditului  pare să stimuleze economia, dar ajunge inevitabil să producă distorsiuni care contribuie în final la declanșarea crizei. „Expansiunea creditului din perioade de boom determină antreprenorii să se comporte ca și cum economisirea ar fi crescut, deși în realitate nu s-a întâmplat așa ceva“, arată De Soto. Investițiile sunt deturnate către zonele cele mai apropiate de consumul final, în detrimentul bunurilor de capital, (care presupun economisire, și sunt consumate doar peste câțiva ani în produsul final). „Banii creați nu prin creșterea  economisirii, ci prin expansiunea artificială a creditului, la început îi bucură pe antreprenori, pentru că orice investiție pare realizabilă. Restaurantele sunt mereu pline, sindicatele văd că au mai multă putere pentru că se caută angajați, politicienii pot prezenta totul ca fiind rezultatul politicilor lor. Dar cât durează petrecerea? Cât timp investitorii pot evita să crească economisirea? Cât durează iluzia că oricine poate trăi mai bine fără sacrificii?“
Jesus Huerta de Soto spune că piața ajunge mereu să descopere eroarea și șase reacții macroeconomice apar spontan după un boom artificial. Prima este creșterea prețului originar al mijloacelor de producție, urmată de creșterea  subsecventă a prețurilor bunurilor de consum, după ce banii noi ajung în buzunarul consumatorului. Cresc în consecință profiturile contabile ale agenților apropiați de procesul consumului final. După această etapă intră în funcțiune „efectul Ricardo“.
Cum venitul generat de factorii de producţie, îndeosebi salariile, vor tinde să se reducă în mod relativ, antreprenorii descoperă că e mai avantajoasă substituirea echipamentelor cu forţă de muncă, acum comparativ mai ieftină, iar proiectele deja lansate de investire în bunuri intensive în  capital sunt puse în dificultate. De acum,  recesiunea e inevitabilă: companiile din stadii aflate mai departe de consum descoperă că au pierderi contabile, iar creșterea  dobânzilor, determinată de creșterea puterii de cumpărare, creează dificultăți antreprenorilor în obținerea de finanțări suplimentare. „Se constată erori antreprenoriale și trebuie lichidate investițiile greșite. Piața descoperă că valoarea activelor bancare e mai mică, vede că băncile sunt  în realitate falimentare“, spune De Soto.
Soluții împotriva crizelor viitoare
Pentru ca același drum inevitabil spre criză să nu se repete în viitor, economistul spaniol susține că sunt necesare măsuri radicale. Băncile vor trebui să păstreze rezerve 100% în orice moment pentru depozitele la vedere, respectând principiile tradiționale de drept care se aplică depozitarilor din orice alt domeniu decât cel
financiar. Măsura, susținută de cinci laureați Nobel, are șanse de a fi aplicată în Marea Britanie. O moțiune susținută în parlamentul britanic de grupul conservator a trecut pe 15 septembrie, după regula  de zece minute, urmând să fie dezbătută pe 19 noiembrie. Aceasta prevede că băncile nu vor putea acorda împrumuturi din banii primiți cu titlu de depozit, ci doar din sumele pe care clienții aleg să fie plasate în conturi de investiții. Având ca scop protecția clienților, măsura ar desființa sistemul depozitelor la vedere cu rezerve fracționare. Pe lângă acest pas, consideră De Soto, pentru a avea un sistem financiar stabil, e nevoie de libertate completă în alegerea monedei pe care oamenii vor să o folosească și de trecerea la un sistem de liberă întreprindere bancară, în care băncile centrale pierd monopolul emisiunii monetare, care le-a permis, după renunțarea la etalonul aur, să tipărească bani fără acoperire și să susțină expansiunea artificială a creditului.

Prima dată în România
Jesus Huerta de Soto a lansat prima ediție în limba română a cărții sale „Moneda, creditul bancar și cliclurile eco­nomice“, tipărită de Universitatea Al.I. Cuza Iaşi în colaborare cu Institutul Ludwig von Mises România. Traducerea a fost realizată de Elena Diana Costea și de Tudor Smirna.
Universitatea Al.I Cuza Iași i-a oferit profesorului titlul de Doctor Honoris Causa.
Universitatea Româno-Ame­ricană, Academia de Studii Economice și Universitatea Al.I Cuza Iași au găzduit prelegeri publice ale profesorului De Soto.