În dorinţa de a accelera soluţionarea problemelor constructorului de automobile General Motors, administraţia Obama a cerut demisia lui Richard Wagoner din funcţia de director general. Decizia vine în urma greutăţilor întâmpinate de acesta în formularea unui plan coerent de salvare şi a eşecurilor în negocierile cu sindicatele şi creditorii. Odată cu demisia lui Wagoner, preşedenţia a anunţat că garanţiile produselor GM vor fi asigurate de stat. Se speră astfel ca vânzările companiei să nu aibă prea mult de suferit în cazul în care societatea va fi nevoită să invoce legea falimentului. Deşi se urmăreşte o soluţionare în afara curţii credale, prin negociere cu deţinătorii de obligaţiuni, ritmul încet al negocierilor poate trimite compania în faliment până la 1 iunie. Aflat la conducerea GM din anul 2000, Wagoner nu a reuşit să oprească scăderea vânzărilor şi nu s-a putut impune în negocierile cu sindicatele. Compania a înregistrat pierderi de 82 de miliarde de dolari în perioada 2005 – 2009. Pe lângă cele 27 de miliarde de dolari datorate deţinătorilor de obligaţiuni, compania va trebui să plătească beneficii şi pensii de peste 50 de miliarde de dolari. Judecând după rezultate, salariul de un dolar încasat de Wagoner în 2009 pare excesiv de mare. Chiar dacă va reuşi să negocieze o datorie mai mică, pentru a deveni competitivă, GM va trebui să îşi restructureze producţia, să micşoreze costurile cu forţa de muncă şi să îşi adapteze produsele la cerinţele pieţei. General Motors are aproximativ 250.000 de angajaţi, însă de supravieţuirea companiei mai depind peste 1,5 milioane de locuri de muncă. Mulţi din distribuitorii direcţi ai GM nu ar putea supravieţui dacă îşi pierd principalul partener de afaceri. Caracterul social al problemei poate aduce un fals sentiment de siguranţă în ceea ce priveşte compania, statul american fiind aproape obligat să intervină pentru a evita o catastrofă. Nu văd însă de ce General Motors nu îşi poate continua activitatea, cel puţin pentru o perioadă, sub protecţia legii falimentului, păstrând majoritatea locurilor de muncă, dar lăsând acţionarii şi deţinătorii de obligaţiuni cu o pierdere de capital.
