Despre aceasta substanta toxica s-a mai vorbit si cand s-a pus problema efectelor razboiului din Iugoslavia. De curand, s-a afirmat ca fumul degajat de la halda de gunoi de la Resita emana dioxina. Dar despre ce este dioxina, cum apare in mediul inconjurator si ce efecte are asupra oamenilor, nici o autoritate publica n-a dat explicatii. Dioxina este una dintre cele mai toxice chimicale cunoscute. Ea se formeaza ca un produs secundar in multe procese industriale care implica clorul, cum ar fi
Despre aceasta substanta toxica s-a mai vorbit si cand s-a pus problema efectelor razboiului din Iugoslavia. De curand, s-a afirmat ca fumul degajat de la halda de gunoi de la Resita emana dioxina. Dar despre ce este dioxina, cum apare in mediul inconjurator si ce efecte are asupra oamenilor, nici o autoritate publica n-a dat explicatii.
Dioxina este una dintre cele mai toxice chimicale cunoscute. Ea se formeaza ca un produs secundar in multe procese industriale care implica clorul, cum ar fi incinerarea deseurilor, producerea pesticidelor si a ingrasamintelor chimice si procesul de albire a hartiei. Aceasta substanta este deversata deci din fabricile de hartie, din topitoriile de metal, din uzinele chimice, din fabricile de pesticide si din toate incineratoarele. Dupa chimistul Pat Costner de la Greenpeace, cea mai mare sursa de deversari de dioxina in mediu o reprezinta fabricile care produc plasticul obisnuit (PVC, policlorura de vinil). Teorie confirmata, recent, de un studiu al Agentiei pentru Protectia Mediului (APM) din SUA, care arata ca principala sursa de dioxina in mediu (95%) este incinerarea deseurilor pe baza de clor. APM descrie dioxina ca fiind un pericol serios pentru sanatatea publica, ea fiind potential cancerigena pentru populatie. Expunerea la dioxina poate cauza, totodata, probleme serioase de dezvoltare si reproducere si boli ale sistemului imunitar.
De fapt, aceasta substanta nu exista de ieri, de azi in natura. Dioxina a inceput sa se acumuleze in mediul inconjurator inca din anul 1900, cand fondatorul concernului Dow Chemical din SUA a inventat un nou mod de a descompune sarea de bucatarie in atomi de sodiu si atomi de clor. Acest lucru a dus pentru prima oara la obtinerea unei cantitati mari de „clor liber” disponibil. Initial, Dow a considerat clorul liber un deseu neutilizabil si periculos. Dar, dupa un timp, s-a gasit o cale pentru a transforma acest deseu intr-un produs util. Astfel, in perioada anilor 1930-1940, s-a creat o mare varietate de hidrocarburi clorinate. Aceste noi substante chimice au dat nastere la multe dintre pesticidele, solventii si materialele plastice de azi. Din pacate, atunci cand aceste hidrocarburi sunt procesate intr-o uzina chimica sau arse intr-un incinerator, se elibereaza in mediu dioxina, cea mai toxica substanta chimica studiata vreodata. Prima boala asociata cu expunerea la dioxina, aparuta prin anii 30, a fost acneea clorica, ce a fost considerata o boala profesionala a celor care lucrau cu pesticide, in uzine chimice care produceau policlorura de bifenil. Acneea clorica produce eruptii ale pielii, vezicule si pustule, ca intr-un caz grav de acnee juvenila, cu deosebirea ca ranile pot aparea pe tot corpul si pot dura multi ani. Alte cinci studii ale APM vorbesc despre aparitia cancerului la persoanele expuse la dioxina. Expunerea apare in timpul accidentelor sau in urma unor activitati zilnice la locul de munca. Pericolul cancerului incepe sa creasca considerabil atunci cand cantitatea de dioxina acumulata in organism atinge 109 ng/kg. Experimentele de laborator, pe maimute, au relevat incapacitatea de invatare la animalele tinere care acumulasera in corp 42 ng/kg. Rezultatele acestor teste au scos in evidenta faptul ca dioxina afecteaza si sistemul nervos central, dand tulburari de comportament. Industria chimica si APM din SUA au facut cunoscute aceste efecte grave ale dioxinei inca din anii 1970. In 1991, grupurile comerciale din industria clorului (Consiliul Clorului) si din industria hartiei din Statele Unite au inceput sa faca presiuni asupra specialistilor de la APM sa nu mai fie atat de rigurosi in privinta standardelor stabilite la acea perioada pentru dioxina. Ca raspuns, APM a inceput reexaminarea toxicitatii dioxinei. Concluziile au fost publicate de-abia luna trecuta. APM estimeaza ca 5% din americani, aproximativ 12,5 milioane, au in organism o cantitate dubla fata de medie. Expunerea la dioxina se produce in special prin alimentatie, mai ales prin consumul de peste, carne rosie, produse lactate. Aceasta expunere zilnica prin dieta a dus la acumularea in organism a 13 nanograme de dioxina pe kilogram-corp. In opinia specialistilor, comparativ cu volumul care produce efecte nocive la animale si la om, 13 ng/kg reprezinta o problema majora de sanatate publica. Concluzia APM, in urma acestor studii este ca in timp ce dioxina este toxica pentru om in mai multe forme, populatia nu este protejata adecvat fata de efectele bolii. Politica de sanatate publica are drept scop, de regula, sa mentina nivelul de expunere a populatiei la substantele toxice sub cote de cel putin o suta de ori mai mici decat cele cunoscute ca afecteaza animalele sau oamenii.
Despre cat de afectata este populatia din Romania de aceasta substanta toxica, nimeni nu poate da un verdict. Dioxina acumulata de noi in organism nu are ca sursa doar importurile de alimente din Belgia sau vantul care bate dinspre sarbi. Si la noi exista fabrici de hartie, de pesticide, uzine chimice, fabrici care produc plastic. Si nu deschise de curand. Pe motivul ca nu sunt bani, Institutul de Igiena si Sanatate Publica Veterinara, care detine aparatura necesara determinarii dioxinei, nu poate efectua o analiza.
Cum ne expunem la dioxina
Sursa principala de dioxina se afla in alimentatie. Pentru ca dioxina este liposolubila, se acumuleaza in lantul alimentar al omului si, in principal, se gaseste in carne si in produsele lactate (carne de vita, carne de pasare, porc, peste si lapte), in ordinea prezentata. Numai in grasimea de peste, aceste toxine se acumuleaza pana la un nivel de 100.000 de ori mai mare decat in mediul inconjurator.
In raportul APM, se faceau referiri la dioxina ca fiind hidrofoba. Aceasta inseamna ca dioxina, ajunsa in mediul acvatic, va evita apa si va cauta un peste pentru a patrunde in el. In general, dioxina se acumuleaza in grasimea animalelor ajungand astfel in lantul alimentar al omului.