Mars plăteşte o sumă importantă pentru rivalul Wrigley, cu bani proveniţi în întregime de la bănci şi investitori financiari. O tranzacţie excepţională sau semn al revenirii economiei Americii ?

Tranzacţia de 23 de miliarde de dolari, prin care producătorul de dulciuri Mars va prelua competitorul Wrigley, anunţată la începutul săptămânii trecute, va transforma industria de profil şi deschide poarta către alte tranzacţii sau aranjamente, speculează analiştii financiari de peste Ocean. Dincolo de acestea, se ridică însă două semne de întrebare. Ce miză are achiziţia pentru Mars? Sau, cel puţin, ce a făcut-o atât de atractivă în ochii băncii de investiţii JP Morgan Chase, care, în plină criză a sectorului financiar american, va finanţa cumpărătorul cu 11 miliarde de dolari, în nume propriu, fără a încerca măcar să apeleze la un consorţiu pentru a securiza împrumutul? Şi, în al doilea rând, dar tot legat de răspunsul la întrebarea precedentă, ce l-a împins într-o astfel de tranzacţie pe cel mai bogat om al planetei, Warren Buffett, a cărui companie Berkshire Hathaway va finanţa tranzacţia, la rândul ei, cu 4,4 miliarde de dolari şi va achiziţiona şi un pachet minoritar de acţiuni, dar nu la Mars, ci la Wrigley, odată ce tranzacţia se va încheia. Restul de 5,7 miliarde de dolari au fost asigurate de un alt împrumut, de la Goldman Sachs.

Prin preluarea Wrigley, compania Mars, cu vânzări anuale de 22 de miliarde de dolari, îşi va adăuga în portofoliu, printre altele, mărcile de gumă de mestecat Juicy Fruit, Doublemint (comercializate pe piaţa americană), Winterfresh, Orbit (Europa), Hubba Bubba şi bomboanele Life Savers şi Altoids. Produsele companiei Wrigley, care nu se suprapun pe segmentele în care activează Mars, cumulează vânzări de aproximativ 5,4 miliarde de dolari, iar prin achiziţie, Mars va deveni cel mai mare producător de dulciuri la nivel mondial, devansând compania britanică Cadbury – Schweppes.

O investiţie cu premeditare a Berkshire Hathaway

Pentru Wrigley, care a trecut în ultimii ani printr-o perioadă de investiţii mai puţin inspirată, deal-ul e unul bun. „Primul şi cel mai important lucru e acela că tranzacţia s-a făcut la un preţ excelent, ceea ce va aduce o plusvaloare importantă acţionarilor“, a declarat Bill Wrigley Jr., preşedintele consiliului de administraţie. „Vedem aceasta ca pe o oportunitate istorică de a păstra specificul companiei, în termeni de valori interne şi cultură organizaţională, în paralel cu posibilitatea de a continua investiţiile în brandurile noastre şi a creşte în continuare“, a adăugat acesta. Termenii achiziţiei prevăd ca Wrigley să rămână o entitate separată în cadrul Mars, iar preţul plătit a fost de 80 de dolari pe acţiune, cu 18 dolari peste cotaţia din şedinţa din vinerea premergătoare anunţului şi chiar peste vârful de 77,75 de dolari atins în ziua în care tranzacţia a fost făcută publică.

„Ocazia optimă de a cumpăra o afacere bună este atunci când poţi să o faci“, s-a mulţumit să declare Warren Buffett, subliniind astfel încrederea sa în potenţialul de creştere în continuare a Wrigley.

De fapt, celebrul investitor american spune, voalat, că Wrigley e o afacere excelentă cu un management dezastruos, prin urmare, orice schimbare nu poate fi decât în bine. Bill Wrigley a fost aspru criticat atât pentru preţul prea mare plătit pentru achiziţia Life Savers şi Altoids, 1,5 miliarde către Kraft, cât şi pentru modul în care a reacţionat la lansarea gumelor de mestecat Trident si Dentyne de către rivalul Cadbury Schweppes, dezvoltând un centru de cercetare pentru lansarea de noi produse, care s-a dovedit un eşec.

Faptul că acesta a demisionat din funcţia de CEO în favoarea fostului şef de la Nike, William Perez, dar a rămas preşedinte al companiei, a avut rezultatul unei frecţii la picior de lemn în ceea ce priveşte performanţele Wrigley. Prin urmare, sub presiunea acţionarilor minoritari, Bill Wrigley Jr. a fost nevoit să îşi vândă afacerea cu gumă de mestecat, moştenită din tată în fiu, de 115 ani.

CINE E WARREN BUFETT ŞI CUM FACE EL BANI

102-13095-20_buffett_northphoto_18.jpgDecizia lui Warren Buffett (77 de ani) de a intra în tranzacţia Mars – Wrigley a trezit îndelungi speculaţii. Care sunt adevăratele sale motive?

Analistul financiar Steven Davidoff comentează, nu fără oarecare ironie, în The New York Times: „Desigur, el e un tip mai deştept decât noi toţi, prin urmare cred că ştie ce face. În plus, investiţia directă a Berkshire e o asigurare că Wrigley va rămâne o entitate de sine stătătoare după achiziţie. Şi probabil că acesta a şi fost motivul pentru care a fost introdus în ecuaţie“. Presa americană speculează însă că, de fapt, intervenţia lui Buffet nu este decât un pas dintr-o serie gândită să se încheie cu preluarea completă a Mars de către investitorul american.

Cunoscut drept „Oracolul din Omaha“ – oraşul său natal din SUA în care locuieşte şi astăzi – Buffett şi-a atras supranumele pe piaţa de capital, unde nu de puţine ori a dat dovada unor calităţi de vizionar, investind în acţiuni cărora analiştii le dădeau şanse slabe de creştere semnificativă.

La începutul acestui an a fost desemnat de revista Forbes drept cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la 62 de miliarde de dolari, depăşindu-i pe prietenul său, Bill Gates, dar şi pe mexicanul Carlos Slim Helu, care a deţinut acest titlu anul trecut.

Deţine direct companii în asigurări (Geico, General Re), industria bijuteriilor (Borsheim’s), utilităţi (MidAmerican Energy), industria alimentară (Dairy Queen, See’s Candies) şi are investiţii de portofoliu în Anheuser-Busch, Coca-Cola sau Wells Fargo. Este considerat şi unul dintre cei mai mari filantropi. Pe lângă actele sale de caritate de până acum, şi-a lăsat moştenire şi o parte din avere (31 de miliarde de dolari în ziua anunţului) Fundaţiei Bill şi Melinda Gates, aceasta fiind cea mai mare donaţie făcută vreodată.

Capital – Editia nr. 18, data 7 mai 2008