Pe cat este de tentant proiectul largirii Uniunii Europene, care ar face din batranul continent rivalul economic al Americii, pe atat de multe riscuri implica. Scepticii sustin ca momentul actual este cel mai putin potrivit cu putinta, data fiind situatia economica a celor mai potenti membri ai UE. Entuziastii afirma ca nu trebuie pierduta fereastra de oportunitate, o amanare putand compromite procesul, si il citeaza pe Romano Prodi, seful Comisiei Europene, care compara procesul largirii cu eroica debarcare a Aliatilor in Normandia: „Tot ce ai de facut intr-o asemenea situatie este sa o tii inainte si sa nu te indoiesti ca, in cele din urma, vei iesi la liman.” Este bine stiut, desi se spune foarte rar si cu jumatate de gura, ca largirea Uniunii Europene este un proiect eminamente politic. Temeiurile economice ar putea servi mai curand drept contraargumente. Daca pana cu cativa ani in urma constructia europeana era un mars triumfal, totul a inceput sa se complice o data cu adoptarea unor institutii si instrumente menite sa genereze o integrare accelerata, pana la limita renuntarii la atribute importante ale suveranitatii nationale. Germanii si-ai calcat pe inima ca sa renunte la marca in favoarea monedei unice, britanicii nu au facut-o nici azi, pasapoartele comunitare au turnat gaz pe focul nationalistilor, normele pietei unice sunt driblate cu tenacitate, Pactul de Stabilitate a fost incalcat inca din primele luni, noile mecanisme de adoptare a deciziilor frustreaza in mod cronic membrii cu pondere mica si mijlocie, iar Constitutia UE a fost socotita un proiect mort inainte de a se naste. O data mai mult, se dovedeste ca marile utopii se sfarsesc acolo unde incepe teritoriul intereselor pamantesti. Iar pentru largirea Uniunii, economia este piatra de incercare si tot din aceasta directie vin cele mai mari provocari. Fortand procesul largirii in conditiile in care economiile cele mai puternice de pe continent stau cu un picior in groapa recesiunii, Comisia Europeana va ajunge foarte curand sa infrunte probleme extrem de complicate. Asa de pilda, efortul financiar al UE de sprijinire a tarilor invitate si a candidatelor programate pentru al doilea val se va ridica, pentru cei trei ani din perioada 2004-2006, la astronomica suma de 40 de miliarde de dolari, din bugetul total de 96 de miliarde. Oficiali ai Comisiei Europene au recunoscut ca finantarea de care ar avea nevoie tarile din Est este considerabil mai mare, dar ele nu ar fi capabile, pe de alta parte, sa absoarba mai mult. Totusi, mai curand bugetul limitat al comunitarilor pare sa fie motivul real pentru care fondurile de sprijin vor fi limitate la un maxim de 4% din PIB al tarii beneficiare, fata de 8%, cat fusese pentru tarile care au aderat in valurile anterioare. Mai mult, intr-un sector critic cum este agricultura, fermierii est-europeni nu vor putea obtine, pana in 2013, decat de un sfert din subsidiile acordate de Bruxelles fermierilor din Occident; iar peste un deceniu, cand accesul est-europenilor la aceste fonduri va fi absolut nerestrictionat, ele vor mai reprezenta, in termeni reali, doar o cincime din cota actuala. Este evident ca economiile est-europene vor suferi de subfinantare, in raport cu tintele de convergenta propuse. Pe schema actuala de evolutie, decisa de Comisia Europeana, Polonia va avea nevoie, de pilda, de 40 de ani pentru a atinge standardele medii calitate a vietii din UE. In proiectiile care ghideaza integrarea noului val se mizeaza, in compensatie, pe o noua cascada de investitii straine in Europa de Est, la un nivel comparabil cu cel al anilor 90, cand 80 de miliarde de dolari au inundat economiile din aceasta regiune. Distributia investitiilor pe tari a fost insa foarte inegala, partea leului revenind Poloniei (36 miliarde de dolari), Cehiei (21) si Ungariei (15). si este putin probabil ca, in perioada care urmeaza, intrarile de investitii sa urce la aceleasi cote ca in deceniul trecut. Companiile occidentale se vor simti probabil stimulate sa dezvolte afaceri in tarile din ultimul val, dar multe alte imprejurari stau impotriva. Atractia pe care o reprezentau oportunitatile generate candva de privatizare s-a evaporat, pentru simplul motiv ca mai tot ce se putea vinde s-a vandut pana acum. Pe de alta parte, nici conjunctura nu este cea mai favorabila: fluxurile de capital sunt in declin, situatia dureaza de vreo doi ani si nu se intrevede vreo schimbare majora a tendintei actuale. In sfarsit, avantajul competitiv pe care il constituie forta de munca ieftina si calificata este doar relativ, anulat de productivitatea scazuta a economiilor est-europene. O fi muncitorul german cel mai bine platit de pe continent, dar este totodata de patru ori mai eficient decat colegul de peste Elba, pentru ca tehnologia si sistemul pietei il capaciteaza. Asa incat, cea mai rentabila solutie pentru intreprinzatori pare a fi importul de forta de munca. Ceea ce, in ciuda tuturor restrictiilor, dar si in intampinarea deficitului de mana de lucru din Occident, se si intampla.

CEI 10 NOI MEMBRI VOR SCHIMBA PROFILUL UE

Din toate punctele de vedere (economic, social, demografic s.a.m.d.) Uniunea Europeana va avea un cu totul alt profil dupa admiterea noului val est-european.

VECHEA EUROPA
Populatia: 370 milioane
PIB/loc: 23.500 USD
Crestere economica: 1%

NOUA EUROPA
Populatia: 454 milioane
PIB/loc: 20.836 USD
Crestere economica: 1,7%

NOTa: Pentru estimarile de mai sus s-au folosit datele anului 2002, PIB este calculat la PPP, iar Ciprul de Nord nu a fost luat in calcul.

AVANTAJELE LARGIRII UNIUNII EUROPENE

· Consolidarea democratiei si stabilitatii. Statul de drept se va intari in tarile nou integrate, iar Uniunea Europeana va avea o regiune stabila in flancul estic.
· Crearea unei piete uriase. Peste 450 de milioane de oameni vor fi actorii unei piete unice, cea mai mare de acest fel in sfera tarilor dezvoltate.
· Cresterea investitiilor straine. Fluxurile catre regiunea estica vor cunoaste un ritm comparabil cu cel din anii 90.
· Incheierea reformei in cele zece tari nou admise. Vechea industrie grea inca mai trebuie restructurata, infrastructura trebuie modernizata, mediul trebuie depoluat.
· Lansarea unui proces de modernizare in tarile vest-europene. Acestea ar putea prelua de la est-europeni multe dintre reformele deja demarate de ei pe piata muncii, precum si in privinta limitarii rolului economic al statului.

DEZAVANTAJELE LARGIRII UNIUNII EUROPENE

· Industriasii si fermierii vor avea de pierdut. Est-europenii vor avea de infruntat concurenta agresiva a mai experimentatilor parteneri din Vest, dar vor ataca pe frontul preturilor.
· Viteza de reactie si coeziunea UE vor slabi. Cu 25 de membri, deciziile se vor lua cu dificultate, iar sistemul de vot va nemultumi tarile mici.
· Problemele bugetare vor crea tensiuni. Uniunea va trebui sa aloce anual 13 mld. euro pentru finantarea largirii, favorizand noul val in fata mai vechilor asistate – Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda.
· Radicalismul de dreapta va castiga teren. Migratia fortei de munca in Occident va alimenta curentele rasiste si xenofobe.
· Relatiile cu Rusia si Turcia. Nevoia de securizare a granitelor si integrarea unei parti din Cipru vor fi surse de permanente tensiuni cu aceste tari.