Luni, scenariul potrivit căruia țările bogate ale Europei vor trebui să-și raționalizeze consumul de energie – trebuind totodată să închidă o serie de sectoare industriale majore – părea să devină tot mai mult realitate, având în vedere că fluxul gazelor naturale spre Europa prin conducta Nord Stream ajunsese la zero.

Blocajul se înscria într-un plan de închidere care ar dura 10 zile, dar analiștii și oficialii se tem că Gazprom, gigantul rusesc care a închis deja sau a redus furnizarea gazelor spre 12 țări din UE, s-ar putea gândi să nu mai pună în funcțiune conducta Nord Stream atunci când lucrările de întreținere se vor încheia.

O asemenea decizie ar cufunda o economie precum cea a Germaniei într-o criză crescândă, oficialii de la Berlin avertizând deja că industriile mari consumatoare de energie ar putea fi silite să-și reducă consumul cufundându-se în ceea ce, duminică, Robert Habeck, vicecancelarul german, a considerat că ar fi „scenariul unui coșmar politic”, transmite Politico.

Toate privirile sunt ațintite asupra conductei Nord Stream

„Ce se întâmplă după lucrările de întreținere? Care va fi situația după aceea? Asta va urmări toată lumea”, a declarat Ed Cox, șeful sectorului de gaze naturale lichefiate (GNL) de la ICIS, o agenție de informații de specialitate.

Unii analiști afirmă că Rusia nu și-ar redeschide conducta și va găsi o scuză ca s-o țină închisă și după expirarea celor 10 zile de întreținere.

Acest scenariu este „destul de probabil”, după cum afirmă Alexander Gabuev, un expert de la Carnegie Endowment for Interational Peace, o instituție din Washington, el susținând că suspendarea totală a livrărilor de gaze spre Europa este o armă-cheie din arsenalul președintelui rus, Vladimir Putin, menită să dezbine Europa în privința Ucrainei până la venirea iernii, când vor fi resimțite cele mai mari efecte ale crizei de gaze. „Evident, gazul e cartea din mâna Kremlinului”, spune Gabuev.

Duminică, ministrul francez de finanțe, Bruno Le Maire, și-a exprimat aceleași temeri, afirmând că închiderea totală a livrărilor de gaze rusești către Europa ar fi „cea mai probabilă opțiune”, iar țările „să se pună chiar de-acum pe picior de bătaie”.

Pe data de 20 iulie, oficialii UE de la Bruxelles vor da publicității un plan al pregătirilor de iarnă, care va căuta să asigure statele membre că vor dispune de gaze suficiente ca să treacă iarna. Dar, până acum, detaliile pe tema acestui plan sunt vagi.

„În mod clar, situația este gravă, iar noi trebuie să fim pregătiți adecvat pentru orice eventualitate”, declara, luni, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

Printre celelalte opțiuni în discuție se numără ajutoare pentru companiile energetice, intrarea unor centrale energetice sub controlul statului și raționalizarea gazelor în sectorul industrial.

Prăpastia gazelor

Semnalele de alarmă de la Paris și de la Berlin sunt un geamăt slab comparativ cu ritmul ceva mai alert de la Bruxelles, semnalat cu trei luni în urmă, când înalți oficiali anunțau un plan-pivot coordonat, menit să ducă la desprinderea de gazul rusesc, și unul menit ca, în acest an, să reducă cu două treimi dependența.

„Nu e ușor, dar se poate face”, spusese la vremea aceea vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans.

Uniunea Europeană a ratat deja acel înalt obiectiv – până pe 16 iunie, ea importase deja mai mult gaz rusesc decât prevedea bugetul. Asta s-a întâmplat chiar ținându-se cont că Moscova și-a încetat deja livrările către o serie de țări din UE, încetinindu-și-le pe cele destinate altor state.

Deocamdată comercianții europeni din domeniul gazelor își țin răsuflarea atâta timp când la Nord Stream lucrările de întreținere sunt încă în curs.

Luni s-a ivit un scurt moment de panică atunci când ENI, importantă companie energetică din Italia, a anunțat că livrările de la Gazprom au scăzut de la 32 milioane de metri cubi zilnic la 21 de milioane.

Dar reducerea livrărilor era legată de închiderea conductei Nord Stream, nefiind, așa cum s-au temut unii, o reducerea a fluxului din conductele care traversează Ucraina sau din Turkstream, conducta care traversează Bulgaria. Și totuși, cu un an în urmă, Rusia a acordat compensații pentru reducerea livrărilor în perioada reparațiilor de la Nord Stream, livrând gaze pe alte rute. Anul acesta, nu a procedat așa sau, cel puțin, nu până acum.

Cum invazia sa din Ucraina continuă, Rusia folosește deja energia ca monedă de schimb, ea încercând astfel să fisureze unitatea Occidentului și să elimine sancțiunile impuse Moscovei.

Vineri, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a înaintat posibilitatea sporirii volumului de gaze prin Nord Stream începând din 21 iulie, dar numai în cazul în care Canada ar permite returnarea unei turbine de gaze necesare conductei Nord Stream, care acum se află însă în reparații la Montreal.

Într-un mesaj adresat redacției Politico, Ministerul Resurselor Naturale din Canada, a confirmat că țara va livra către Nord Stream șase turbine, făcând astfel o singură excepție de la sancțiunile deja impuse. Berlinul și SUA au salutat anunțul, dar Kievul ‚a luat foc’ după ce, în plan privat, încercase să convingă guvernul de la Ottawa să nu returneze piesele.

„Moscova o să considere decizia cu privire la excepția de la sancțiuni drept un semn de slăbiciune”, a declarat, luni, președintele ucrainean Volodimir Zelenski. „Nu există nicio îndoială că Rusia va căuta să reducă fluxul cât mai mult posibil, dacă nu chiar va închide complet fluxul gazelor spre Europa în cel mai nepotrivit moment. La asta trebuie să ne așteptăm acum, asta se încearcă acum”.

Atenție la Nr. 1

Până acum, cel puțin 10 țări din UE și-au lansat primul avertisment anticipat legat de planurile lor de urgență, pe care Bruxelles-ul le ceruse de altfel statelor membre încă din 2017.

Mult dependentă de gazele rusești, Germania este singura țară care a intrat deja într-un al doilea stadiu. Stadiul al treilea ar permite Berlinului să intervină pe piață și să devină coordonatorul fluxului energetic la nivel național, hotărând care vor fi primele sectoare a căror alimentare va fi întreruptă.

În eventualitatea unui asemenea scenariu, politicienii ar putea izola o serie de sectoare neesențiale, precum sectorul auto, urmat și de alte industrii, după care vor urma serviciile sociale și, în cele din urmă, alimentarea locuințelor, după cum afirmă Simone Tagliapietra, specialistă în energie al agenției Breugel.

Luni, Germania și Republica Cehă au promis să se unească și să asigure o cooperare operațională și coordonarea în cazul unei întreruperi totale a livrării gazelor, posibilă în următoarele săptămâni.

Dar mulți se tem de un scenariu de tip ‚fiecare-stat-pentru sine’, potrivit căruia fiecare țară să-și păstreze gazele între propriile frontiere.

Din acest motiv, Comisia Europeană încurajează statele membre să stabilească voluntar niște acorduri de solidaritate transfrontalieră, astfel încât să-și poată împărți gazele în caz de nevoie.

Până acum, numai șase astfel de acorduri au fost stabilite, iar problema e că s-ar putea ca acest demers să nu fie suficient de puternic, afirmă Taagliapietra, pentru că, spune ea, aceste acorduri bilaterale nu dispun și de un mecanism de punere în aplicare.