Decizie importantă în Justiția Românească. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, vineri, definitiv, contestaţia la executare formulată de fostul om de afacer Dragoş Săvulescu. Acesta solicita să-i fie anulată condamnarea de 5 ani şi jumătate de închisoare primită în dosarul retrocedărilor ilegale de terenuri din Constanţa şi Mamaia alături de Radu Mazăre.

Dragoș Săvulescu este fugit din țară

Dragoş Săvulescu a fugit în România înainte de a fi condamnat definitiv, el stabilindu-se în Italia, unde Curtea de Apel din Napoli i-a comutat pedeapsa într-una cu suspendare. Decizia instanţei din Napoli se aplică însă doar pe teritoriul acestei ţări. Omul de afaceri figurează în continuare pe site-ul Poliţiei Române la rubrica „persoane urmărite”, pe numele lui fiind emis un mandat european de arestare de către Curtea de Apel Bucureşti.

Cazul lui Dragoş Săvulescu i-a determinat pe mai mulţi condamnaţi să fugă în Italia, pentru a obţine anularea sau executarea cu suspendare a pedepselor primite în România, printre care fosta şefă a DIICOT Alina Bica, fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir şi fostul europarlamentar Marian Zlotea.

Condamnare pentru retrocedări ilegale

Pe 8 februarie, Dragoş Săvulescu, fost finanţator al clubului Dinamo, a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare cu executare, într-un dosar privind retrocedări ilegale de terenuri şi plaje, în care fostul primar Radu Mazăre a primit 9 ani închisoare. Un alt fost finanţator al clubului Dinamo, Cristian Borcea, a primit 5 ani cu executare, însă el a fost eliberat condiţionat doar după 9 luni de detenţie.

Dragoş Săvulescu a fugit din România înainte ca instanţă să îl condamne definitiv şi s-a stabilit în Italia, unde Curtea de Apel din Napoli a respins cererea României de extrădare. Mai mult, judecătorii italieni i-au transformat cei cinci ani şi jumătate închisoare cu executare în doi ani şi cinci luni, dar cu suspendare.

În motivarea deciziei Curţii de Apel din Napoli, judecătorii italieni spun că Dragoş Săvulescu are afaceri în Italia, vorbeşte limba italiană şi nu se impune ispăşirea pedepsei în România.

„Nu există motive să se impună persoanei urmărite ispăşirea pedepsei în România, din moment ce executarea acestei pedepse în Italia, după recunoaşterea sentinţei străine, este mai conformă cu cerinţa resocializării sale efective, deoarece în Italia va fi mult mai aproape de prietenii săi şi de interesele sale şi va putea trăi experienţa închisorii ca pe un moment de creştere a conştientizării valorii negative a faptelor comise mai degrabă decât ca pe un moment de aspră pedepsire ispăşită foarte departe de propriul context familial, social şi teritorial”, se arată în decizia Curţii de Apel din Napoli.