Taxa pe carbon în Uniunea Europeană
Implementarea taxei pe carbon la frontiera Uniunii Europene (CBAM) a generat numeroase dezbateri, iar recent, șeful politicii climatice a UE, Wopke Hoekstra, a subliniat un aspect esențial: 97% din emisiile acoperite de CBAM sunt generate de doar 20% dintre companiile incluse în schemă.
Acest fapt ridică întrebarea dacă nu ar fi mai eficientă o abordare care să reducă povara administrativă asupra celorlalte 80% dintre companii.
Argumentele pentru o exonerare parțială
Hoekstra a subliniat că, în forma sa actuală, CBAM impune o sarcină birocratică semnificativă asupra unui număr mare de companii, fără un impact real semnificativ asupra emisiilor globale de carbon. Astfel, simplificarea procedurilor sau excluderea firmelor care contribuie cu un procent nesemnificativ la emisiile totale ar putea fi o decizie inteligentă.
Această perspectivă vine în contextul în care taxa pe carbon la frontieră va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2026, aplicându-se emisiilor de CO2 aferente unor bunuri precum cimentul, aluminiul și oțelul importate în UE. Reglementările actuale indică faptul că numai în Germania, 20.000 de companii vor fi afectate, ceea ce sugerează un impact economic major înergia industriei europene.
Critici și implicații economice
Măsura nu a fost bine primită de către partenerii comerciali ai UE, cum ar fi Brazilia, China și Africa de Sud, care susțin că taxa penalizează economiile în curs de dezvoltare. Ei argumentează că transferarea costului CO2 către furnizori va pune presiune asupra piețelor emergente, afectând dezvoltarea industrială a acestora.
Pe de altă parte, Comisia Europeană susține că CBAM este esențial pentru atingerea obiectivelor climatice stabilite prin Acordul de la Paris și pachetul „Pregătiți pentru 55”. Scopul declarat este reducerea emisiilor de dioxid de carbon prin impunerea unui preț echitabil asupra carbonului emis în procesul de producție a bunurilor importate în UE, stimulând astfel tehnologii mai curate în industrie.
