O itrebare fundamentala i strategia de marketing a itreprinderi, a unei ramuri sau chiar la nivelul economiei nationale este: produc sau cumpar? Conceptia autarhica de dezvoltare promovata sub regimul totalitar a dat, i marea majoritate a cazurilor, raspunsul „produc”, astfel ca Rominia a ajuns sa fabrice o gama de masini mai larga decit Germania, nefiind exclusa, teoretic, nici productia de nave iterplanetare, desigur, o data cu decesul prin inanitie a ultimului romin. Dupa 1989, prin desfiintarea monopolului de stat asupra comertului exterior si trecerea la convertibilitatea leului, mai itii limitata si apoi totala, s-a ajuns la cealalta extrema, import fara discernamint de imbracaminte second-hand, de anvelope uzate, de bauturi falsificate s.a.m.d. S-a icercat chiar teoretizarea ideii ca Rominia nu are nevoie de rezerve de cereale, pentru ca daca apar necesitati peste productia interna, se poate apela cu usurinta la import. si itr-adevar, se importa griu, porumb, furaje, malai si slanina.
Pe un palier superior, la nivel de ramura industriala, decizia de marketing vizeaza fluxurile de aprovizionare-desfacere din amonte i aval, care sa asigure competitivitatea atit a produselor intermediare, cit si a celor finale. Privatizarea i raspar, de genul blocarii aprovizionarii tarii si exportului prin portul Constanta prin instituirea unor monopoluri private, ichiderea unor unitati cu productie unicat, cu cerere nationala asigurata, aducerea de tractoare si combine din Moldova sau Ucraina i campania agricola, i timp ce 2.000 de tractoare rominesti zac i stoc la Brasov, sunt detalii semnificative pentru lipsa de strategie sectoriala. Se poate spune ca este vorba mai degraba de o abordare reziduala, de genul „sa vedem ce mai ramine dupa privatizare” si dupa aceea ne facem strategia. Adeseori, noii proprietari au vindut echipamentele performante i strainatate, iar pe celelalte la fier vechi, au furat portofoliul de comenzi externe, ca i cazul Tepro Iasi, transferindu-l firmelor cehe de profil, au subordonat dezvoltarea telecomunicatiilor si noii economii on-line din Rominia unei firme din paradisul fiscal cipriot.
in sfirsit, la nivel macroeconomic, criticilor privind lacunele strategiei de dezvoltate 2000-2004, i special la capitolul strategie industriala, li s-a raspuns cu aroganta ca ar fi, de fapt, vorba de persistenta „miturilor fondatoare ale republicii”(?). Mituri sau nu, Comisia Europeana, i raportul sau privind evolutia Rominiei i anul 2000, constata lipsa unei strategii de dezvoltare industriala, atit la nivel national, cit si la nivel sectorial.
Criteriile dezvoltarii durabile
Optiunile strategice „produc sau cumpar” revin cu fiecare nou program de guvernare. Programul de guvernare al noului cabinet circumscrie intentiile sale conceptului de dezvoltare durabila. El a fost definit de autorul sau, H. Brundtland, ca acel tip de dezvoltare economica care asigura satisfacerea necesitatilor prezente, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte. Din numeroasele restrictii impuse de o dezvoltare durabila, ne vom opri i cele de mai jos asupra cerintelor cu privire la energie.
in primele zece luni ale acestui an cresterea cu 8,1% a productiei industriale a fost obtinuta cu un consum energetic i crestere cu 8,8%, din care o crestere a importului cu 17,5%. in primele trei trimestre s-au importat: 3,5 milioane tone titei, 1,07 milioane tone produse petroliere, 2,1 miliarde m.c. gaze naturale si 570 milioane kWh energie electrica, i valoare de circa un miliard USD. Reluarea cresterii economice la nivelul actual de intensitate energetica din industrie, de patru ori mai mare decit media europeana, va conduce la cheltuieli cu energia tot mai mari. in acelasi timp, tarifele practicate de holdingul Conel sunt mai mari decit cele la care se poate importa energie electrica din zona. Spre exemplu, ALRO Slatina, care consuma 15% din productia de energie electrica, se gindeste sa importe din Bulgaria, Ucraina, Rep. Ceha sau chiar sa-si produca singuri, ichiriind o termocentrala.
Cum restrictiile economiei de piata nu au putut sa aduca modificarea de comportament asteptata cu privire la consumul de energie, a fost necesara interventia forului legislativ, care prin Legea nr. 199/ 13.10.2000 cere instituirea, la marii consumatori, a unor sisteme de evidenta si monitorizare a consumului de energie electrica, elaborarea de bilanturi energetice periodice obligatorii si de programe de rationalizare a consumului. Punerea i practica a acestor programe, care implica i cele mai multe cazuri investitii, este stimulata de stat prin scutirea itreprinderilor de plata impozitului pe profit, pentru cota alocata masurilor de crestere a eficientei energetice, prin scutirea de taxe vamale a importului de utilajelor importate i acest scop, ca si prin participarea financiara directa a Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic.
Pentru a se stimula ilocuirea echipamentelor de slab randament si oprirea importului de instalatii si aparate neperformante, se vor elabora standarde nationale si reglementari tehnice obligatorii, atit pentru producatorii interni, cit si pentru importatori. Aparitia unor surse alternative de aprovizionare cu energie electrica deschide perspectiva ifiintarii unei burse a energiei, care sa stopeze tendinta de a igloba i pretul de monopol ineficienta si pierderile din productia, transportul si distributia energiei electrice pina la consumator. Atit producatorii de echipamente si aparate, cit si importatorii vor solicita Agentiei Romine pentru Conservarea Energiei certificarea conformitatii la standarde. De asemenea, eliberarea autorizatiei de construire pentru toate cladirile noi si pentru consolidarea celor existente se va face cu respectarea standardelor nationale de eficienta energetica.