In copilarie a facut sport de performanta. Tocmai cand reusise sa intre in lotul national de lupte a fost pus in situatia sa aleaga intre a continua o cariera sportiva si a da examen de admitere la o facultate. A ales, fara sa ezite, Politehnica. „Mi-a parut rau, in timp. Eram student in anul doi, cand colegii mei de lupte devenisera campioni. Aveau o situatie materiala buna, primisera apartamente, masini… Pe vremea aceea, asa ceva nu se putea realiza intr-o viata intreaga.”
A continuat sa mearga insa pe drumul ales fara sa se uite inapoi. Facultatea de Electrotehnica i-a oferit ulterior satisfactii mai mari decat s-ar fi asteptat. Student fiind, chiar incepuse sa se ocupe de cercetare. N-a apucat sa se bucure de primele roade ale studiilor intreprinse cand s-a indragostit iremediabil si s-a insurat. „Am coborat cu picioarele pe pamant”, conchide dl Motoi. Aterizarea a fost totusi buna: a primit repartitie la Ministerul Chimiei, ocupandu-se de automatizarea celebrului combinat chimic de la Giurgiu. Dupa terminarea stagiaturii a reusit sa se transfere la IIRUC. Intreprindere ravnita de mai toti tinerii absolventi, fiind singura din tara care asigura intretinerea echipamentelor electronice. In afara de mediul curat si modern de lucru, pe langa salariul oricum mai mare decat in alte intreprinderi, veniturile se mai puteau completa substantial reparand televizoare sau aparate video.
O data cu trecerea anilor au venit si avansarile. La indemnul unui sef de sectie, care i-a facut „capul mare” cu perspectivele pe care i le ofera postul de sef de sectie in domeniul aparaturii de copiat, a renuntat la ocuparea unui post in depanarea calculatoarelor. Sfatul era bun, pentru ca, teoretic, exista posibilitatea participarii la cursuri de specializare in Anglia, Japonia… Practic insa, casatoria unui var cu o nemtoaica, exact in perioada aceea, i-a „stricat” dosarul. Asa ca nu a putut sa se specializeze mai departe de RDG. „Am devenit seful echipei de xeroxuri si macar aveam satisfactia sa lucrez cu aparate noi. In toata tara nu erau mai mult de 1.500 de aparate, toate in regim special de functionare. Timp de vreo zece ani – recunoaste Constantin Motoi – am avut posibilitatea sa fiu in contact permanent cu lumea civilizata, chiar daca eu nu puteam merge in Occident. Englezii veneau tot timpul aici, fie pentru a ne perfectiona, fie pentru a organiza sau participa la diverse targuri si expozitii.”
Revolutia l-a prins intr-un soi de societate mixta creata de Rank Xerox cu IIRUC si INFA. Sediul era in buricul orasului, la hotelul Bucuresti. Intr-o perioada in care accesul la informatie era riguros controlat, Constantin Motoi se bucura de privilegiul de a avea la dispozitie un computer personal. Fascinat de magia informaticii, el a putut depasi cu mai multa usurinta decat multi alti romani ultimul cincinal al epocii de aur. Ba chiar isi aminteste cu placere de acele zile din decembrie ‘89 cand a dus la televiziune si Guvern toate copiatoarele, faxurile si masinile de scris din reprezentanta, pentru a se putea multiplica si transmite rapid comunicatele pentru tara. La scurt timp dupa ce s-au mai linistit spiritele teroristilor si ale revolutionarilor, a plecat la Londra.
Mai bine se munceste acasa
Dupa ce s-a obisnuit cu aerul un pic prea tare al libertatii, a luat un ziar cu anunturi pentru joburi si, impins de curiozitate, s-a prezentat la vreo doua interviuri de angajare. „Gasind de lucru, prima tentatie a fost sa dau telefon acasa si sa spun ca raman acolo. Dupa care mi-am zis ca, daca este asa usor, ar fi mai bine sa-mi caut mai intai ceva in Romania unde imi imaginam eu ca, intr-un an de zile, o sa fie ca la Londra.”
N-a fost sa fie asa, dar nici de aceasta data nu s-a abatut de la decizia luata. Impreuna cu un fost coleg de la IIRUC a pus bazele unei firme particulare, printre primele infiintate in Romania pe baza Decretului-Lege nr. 54/90. Dupa doua luni a aflat ca nu poate folosi in titulatura, asa cum facuse, numele firmei Xerox si, cu toate ca l-a schimbat din RomTeam-Xerox in RomTeamServicies, dupa doi ani s-a trezit cu citatie pentru proces. Asa a descoperit cat de anevoios se misca lucrurile si in marile companii occidentale din cauza birocratiei.
Intre timp a inceput sa prinda cheag, cum se spune. Si curaj, pentru ca, intr-o buna zi, i-a convocat pe toti cei 24 de colegi de la RomTeamXerox si le-a facut oferte concrete de angajare. A avut parte de un adevarat soc. „Ma gandeam ca daca vin la noi vreo zece, o sa fie excelent. Le-am pus pe masa documentatia si le-am spus ca au termen de gandire o ora, timp in care am iesit afara din sala. N-a trecut timp nici cat sa fumezi o tigara si baietii ne-au chemat inapoi. Aveam in fata 24 de contracte de angajare semnate.” Impreuna cu asociatul sau, Adrian Stanciu, s-a aventurat in afacerea cu copiatoare cu capul inainte. El era director general, iar colegul sau, adjunct. Criteriul delimitarii functiilor era legat doar de varsta, pentru ca amandoi aveau puteri egale. Nu si competente manageriale insa! Nici unul nu stia sa faca nici macar o factura de banca. Prima suta de extrase le-au trimis gresit, iar ca sa faca rost de bani pentru salarii s-au imprumutat de pe la prieteni. Acum spune ca nu ar mai avea curajul sa faca nimic din ceea ce a pornit cu un curaj nebunesc in urma cu zece ani.
Primul dus rece l-a primit chiar de la cine se astepta mai putin: Xerox, compania din care practic s-a nascut Arexim (fostul RomTeamServices). Convins ca detine tot know-how-ul depanarii copiatoarelor din Romania, s-a dus cu toata echipa la reprezentanta Xerox pentru a obtine autorizatia de dealer. Raspunsul primit
l-a buimacit: Xerox era multumit de colaborarea cu IIRUC si, daca voia sa intre in competitie, i s-a propus sa faca dovada ca firma pe care o conducea era mai buna. Asa a inceput batalia pentru obtinerea contractelor de service. In sase luni a reusit sa castige 60% din piata. Cand s-a asezat din nou la masa de negociere cu Xerox, avea peste 200 de contracte din 400 posibile (cam acesta era numarul copiatoarelor existente in Bucuresti).
Bani multi doar
cu numele
Intrarea in sistemul Xerox a insemnat si accesul la sistemul de perfectionare specific acestei multinationale. Dl Motoi spune ca nu a primit de la Xerox nici macar un prospect pe gratis, in schimb s-a bucurat de o pregatire profesionala de exceptie. Ceea ce s-a reflectat in dezvoltarea firmei. In 1994 a reusit sa obtina titlul de „dealer de platina”. In Europa de est doar vreo doua firme reusisera sa ajunga la aceasta performanta profesionala. Pentru ca srl-urile nu erau prea bine vazute in relatiile de afaceri, dl Motoi a considerat ca este mai bine sa treaca societatea pe actiuni. Impactul a fost deosebit.
Foarte multi au crezut ca erau fostul IIRUC. Pentru a ramane pe creasta valului, Arexim avea nevoie insa de finantari puternice. Imprumuturile luate de la banca mancau cu rapiditate tot profitul. Cu totul intamplator, aflandu-se la o intalnire cu vicepresedintele Xerox, i-a scapat vorba ca este in cautarea unui partener strategic. In mod surprinzator, desi prin politica sa Xerox nu agreeaza asocierile, i s-a propus inceperea negocierilor. A durat destul de mult, dar a meritat. Arexim a vandut Xerox-ului 70% din afacere. Timp de sase luni, in perioada predarii, a fost nevoit sa accepte functia de director la aceasta companie. Era una din conditiile de fond ale tranzactiei. Asociatul sau a preluat apoi operatia si a ramas director acolo in locul unui manager expatriat care nu reusea sa faca fata crizei de management existente.
Constantin Motoi spune, in pofida zvonurilor ce au circulat, ca nu
s-a ales cu prea multi bani din afacere. „Nu uitati ca a trebuit sa restituim creditele primite de la banci.” Dar chiar si asa, recunoaste interlocutorul nostru, tot i-au mai ramas bani destui pentru a nu mai fi nevoit sa munceasca nici o zi in aceasta viata. In primul moment,
l-ar fi tentat sa-si ia un repaos de un an de zile pentru a se odihni. Dar n-a rezistat tentatiilor de a incepe alte noi proiecte in cadrul sfertului de Arexim ramas pe mana sa. De data aceasta, singur. Acum insa nu mai are curajul sa se arunce cu capul inainte. Chiar se teme ca si-a pierdut acest instinct, pentru ca a ajuns sa faca planuri riguroase pentru orice demers intreprinde. tr
r
Numele: Constantin Motoir
Data si locul nasterii: 13 aprilie 1953, Bucurestir
Stare civila: casatorit; doi copii: Mihaela, 20 ani, studenta, si Gabriela, 16 ani, elevatr
Educatie: Institutul Politehnic Bucuresti, Facultatea Electrotehnica, promotia 1977r
Cursuri postuniversitare si de specializarer
februarie 1991tXEROX Training CentertImmersion to ttttdealershipr
martie 1992tXEROX Training CentertLeadership through tttQualityr
octombrie 1993tChiltern RomaniatTehnici de comunicarer
iulie 1994tCHUNG ANG UniversittytMarket Economics;r
tSeoul CoreeatMicro & Macro Eco-tttnomicsr
august 1994tChiltern RomaniatTehnici de lucru in tttgrupr
octombrie 1994tManagement Centrum tStrategy r
tNCWt/Marketing;Humanr
tAmsterdam OlandatResources Managetttmentr
mai-aprilie 1995tManagement Centrum tFrom Plannedr
tNCWtEconomy to r
tAmsterdam OlandatDynamic Managementr
aprilie 1995tCentrul ONU, tManagement generalr
tproiect ROM-UNtpentrur
tBucuresti, Romaniatcentre de profitr
febr.-oct.1995tThe Open University-tManagementr
tCODECStcompetitivr
august 1998tRomania, AGATE XEROXtSelling Skills and ttTraining CentretTehniquesr
Pasiuni: calatoriile in tara si in strainatate, sportul (sah, tenis, schi, inot); teatrul si opera.r