Transferul contribuțiilor de la angajat la angajator are implicații, așa cum vedem în ultima perioadă, și asupra persoanelor cu venituri extra salariale. Regulile de declarare și plată aplicate până în 2017 inclusiv s-au schimbat destul de substanțial, scoțându-i pe contribuabili din rutină. Astfel se explică anxietatea manifestată recent față de declarația 600, precum și mulțimea de întrebări pe care a iscat-o: cine, când, în ce condiții trebuie să o depună la fisc?
Radu Derscariu, director, Deloitte România
Declarația 600 vizează obligațiile referitoare la contribuțiile sociale, mai exact contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate .
În primul rând, persoanele fizice care au alte tipuri de venituri în afară de salarii (cum sunt: activități independente(PFA/PFI), drepturi de autor, investiții (dividende, dobânzi, câștiguri de capital, etc.), cedarea folosinței bunurilor, asocierea cu o persoană juridică, agricultură, piscicultură, alte surse) vor avea obligația de a declara și plăti cel puțin contribuția de asigurări de sănătate (CASS) dacă au depășit în anul anterior (2017 în cazul nostru) plafonul de 12 salarii minime. Totuși, stabilirea plafonului este simplă doar în aparență.
Cum se stabilește plafonul pentru contribuții
Contribuabilii care au realizat venituri în 2017 trebuie să calculeze suma pe care au obținut-o cumulat din una sau mai multe surse. Calculul se face fără a lua în considerare salariile. De altfel, trebuie să menționăm că obținerea sau nu a salariilor nu mai reprezintă un criteriu pentru obligațiile referitoare la contribuții sociale, așa cum se întâmpla în trecut când pentru anumite venituri, de exemplu din dividende, nu se datora contribuția de asigurări sociale de sănătate dacă persoana fizică era salariată.
Veniturile care se iau în calcul la verificarea plafonului sunt:
- Venitul net din activități independente;
- Venitul brut din asocieri cu persoane juridice;
- Venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor;
- Venitul/câștigul din investiții;
- Venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
- Venitul brut/venitul impozabil din alte surse.
După ce au fost identificate toate veniturile extra salariale, se constată dacă venitul cumulat obținut în anul precedent (cel din 2017 pentru declarația din 2018) depășește, așa cum arătam, plafonul de 12 salarii minime brute, mai exact 22.800 lei (1.900 lei x 12 luni).
De exemplu, în cazul activităților independente, plafonul se stabilește prin scăderea cheltuielilor deductibile din venitul brut, iar în cazul veniturilor din cedarea folosinței bunurilor și al celor din proprietate intelectuală prin scăderea cotei forfetare (de 40%) din venitul brut.
Când se datorează CAS și CASS
Dacă în urma calculului efectuat prin adunarea tuturor surselor, venitul obținut în anul 2017 este mai mare de 22.800 lei, persoanele fizice trebuie să depună declarația 600 și datorează obligatoriu cel puțin CASS de 10% la salariul minim pe economie de 1.900 lei.
În scenariul în care veniturile realizate în 2017 se află sub plafonul menționat, contribuabilii nu vor avea obligația să depună declarația 600 și nu vor datora contribuții sociale în 2018.
Ulterior depunerii declarației 600 la Administrația Financiară vor primi decizia de impunere pentru o sumă de 2.280 lei/an, având obligația de a efectua plăți trimestriale de 570 lei (190 lei/lună x 3 luni), conform termenelor stabilite de legiuitor – 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie.
Pentru a constata dacă datorează și contribuția de asigurări sociale (CAS), întrebarea la care ar trebui să răspundă este dacă au avut venituri din activități independente în anul anterior. Dacă au avut, vor declara obligația de plată a CAS de 25% tot prin intermediul formularului 600.
CAS se va calcula la venitul ales de contribuabil, dar care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut înmulțit cu 12 luni. Practic, pot opta să plătească CAS calculat la salariul minim sau la un venit superior, neexistând un plafon maximal.
În concluzie, nu vor mai exista scutiri pentru anumite categorii de contribuabili, iar calculul se va efectua prin raportare la veniturile obținute în anul precedent. Din acest motiv, exercițiul depunerii și al calculului se va relua la începutul fiecărui an fiscal. De exemplu, dacă o persoană a avut astfel de venituri în 2017 și nu mai obține decât salarii în 2018, tot va fi obligată să depună declarația 600 până la 31 ianuarie 2018, să plătească contribuțiile sociale impuse de ANAF pentru anul 2018 (CAS și CASS sau doar CASS, după caz), urmând ca în anul 2019 să nu mai aibă obligația depunerii declarației 600. De asemenea, contribuțiile sociale nu vor mai putea fi reținute la sursă de plătitorii de venituri, așa cum se proceda în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală până în 2017 inclusiv.
Articol realizat de Radu Derscariu, director, Deloitte România
