Trăim, obositor de neputincioși, în mijlocul unui ev aprins, al cărui start nu l-a anunțat nimeni la știrile-„bombă”. Certitudinea sacrificiului este că ...merită. Ce ar însemna un duș în doi, două pături în plus sau o rație mai mică de mâncare în schimbul Vieții? Nimic. Orice pentru pace. Vom face orice pentru pace.
Dar – căci aceasta rămâne întrebarea, persistentă, a omului – ce se va întâmpla? Ce urmează? Un război lărgit peste granițele Ucrainei? Un război nuclear? …Sfârșitul…?! Și cine ne poate spune dacă și când? Pe străzi, se aude banal: „La ce ne uităm diseară? …La „război”, nu?…Mai bine punem un film…nu mai suport panica!”
Suntem, oare, privind imagini în direct de pe frontul ucrainean ori citind analize militare despre următoarea mișcare a lui Putin asupra Kievului, inocenții martori ai începutului celui De-al Treilea Război Mondial? Cercetători, jurnaliști, analiști, politologi, diplomați ori adepți ai Teoriei Conspirației caută clipă de clipă adevărul. Să (pre)vadă viitorul. Și dacă el ar fi chiar în fața noastră, ca o reflexie a unei mari oglinzi? L-am recunoaște, oare? Sau am crede că e doar o poveste?
În după amiaza zilei de 30 septembrie a.c., președintele rus, Vladimir Putin, autoproclamat lider al unei noi și mari Rusii, a declarat: „Adevărul este cu noi. Și în spatele nostru se află Rusia.” Acesta va fi Evenimentul consemnat de Istorie.
Putin este Rusia, este chiar mai mult de atât. El ne spune că este alături de o mulțime care deține adevărul, o lume, o întreagă lume oprimată de Occident, milioane de oameni care dețin adevărul și pe care Rusia le va apăra.
Să recitim: „Adevărul este cu noi. Și cu noi este Rusia.” Nu vorbește despre morții din Ucraina, ai lui ori despre muceniciicivili/ militari care credeau sincer în independența Kievului și au rămas să-și apere pământul. Nu vorbește despre Kiev. Nu pomenește războiul. Nu instigă oamenii la violență. Nu le dă arme.
Nu anunță un atac atomic asupra „fratelui” răzvrătit. Nimic din toate astea. Ci vorbește despre valori, credință, minciună, sclavagism. Vorbește despre suflet. Și despre Adevăr. Nu se adresează doar rușilor. Ci tuturor nemulțumiților și oprimaților lumii.
Asemenea unui Hristos din nou sosit pe Pământ spune: „Adevărul este cu noi.” Rusia este „armata” Adevărului. Occidentul, continuă liderul sovietic, este expresia Răului absolut, Satana, cel care transformă oamenii în „sclavi lipsiți de suflet”.
Nu poți, auzindu-l, să nu îți amintești, celebra odioasă strigare leninistă: „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, Cuvântul inversat al credinței creștine care a dus la moarte ori în lagărele comuniste pe oricine i s-a împotrivit. O Idee rusă, azi violentă, pusă în slujba morții cu scopul construirii unei mari puteri.
Putin este nebun?!Armata sa este – de ce să nu spunem – o ruină. Piesa de teatru a „aderării” celor patru regiuni ucrainiene la Rusia – Donețk, Lugansk, Zaporijia și Herson – nu este decât o repunere în scenă a unui joc demult cunoscut în Rusia: „Fiecare își impune sistemul său acolo unde ajunge armata sa.
Altfel nici nu poate fi…” spunea Stalin în urmă cu aproape 100 de ani în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Chiar înainte de a fi atacat de Germania hitleristă, conducătorul sovietic anexa, sub imperiul armelor, cele trei state baltice, urmând să le sovietizeze, în urma unui vot al populației, asemenea de „liber” precum cel de mai ieri din regiunile ucrainiene ocupate de ruși.
Nu, părerea mea este că Putin nu este deloc nebun. Nu în „acel” sens. Știe ce face. Vorbește ca un prea entuziast Lenin, încercând să pară în acțiuni neînduplecatul Stalin, cel care „a salvat” nu doar Rusia de la pieire, ci pe toți cei ce se opuneau lui Hitler. Cel care a „salvat” omenirea cu prețul uciderii propriului popor.
Aceasta o vedem și azi. Mulți ruși, crezând în noul „Cuvânt” al lui Putin ori forțați de Miliție, vor fi trimiși și trimiși … și trimiși să moară. Și Putin nu se va opri la Donețk și Lugansk. Chiar dacă nu deține armamentul Occidentului, chiar dacă poporul îi va dispărea puțin câte puțin pe front.
Mesianismul rus atinge, cu discursul lui Putin, cele mai înalte cote de la Dostoievski încoace. Mulți vor crede în el, căci dacă literele nu ar putea fi și ele o armă atunci de ce ar mai exista „declarații de război ori pace”?
Lenin promitea libertatea celor ce se alăturau revoluției lui, Putin îi cheamă pe cei care vor adevărul pentru împlinirea unui „viitor luminos” prin puterea „măreței Rusii”.
La început, nimeni nu a luat în serios vorbele lui Lenin deoarece el conducea o mână de oameni disperați și lipsiți de capabilități militare serioase. În 1941, Stalin fugea de atacul lui Hitler. A lipsit trei zile de la Kremlin.
Rațiunea îi spunea că armata sa nu va fi niciând în stare să învingă Wermacht-ul. Nimeni nu credea că Rusia va rezista vreo clipă. A câștigat, însă, și a împărțit lumea în două, „curățând” cu prea multă cruzime jumătatea condusă de el de oricine nu i s-a supus.
Războiul actual, declară Putin, este cel purtat de la începutul lumii: acela dintre Bine și Rău. Astăzi, continuă el, „sufletul”, însuși nucleul, poporului rus este cel atacat de Occidentul „necredinței”.
Aceasta este știrea. Putin pornește cel De-al Treilea Război Mondial. Este vorba despre însăși supraviețuirea unui mare popor, ne spune. Despre oameni care rămân fără spirit. Dar în spatele lor este Rusia…este Adevărul.
Așadar, de ziua lui își va face cadou Putin folosirea unei arme atomice? Poate că da – mai mult decât un „poate că nu”. O va face demonstrativ, spectaculos poate, asemenea unui foc de artificii la scufundarea Titanicului.
O va face fără actori, într-un loc depărtat de oameni. O va face ca să treacă de Cuvântul lui Lenin și de acțiunile lui Stalin. Nu pentru a aduce Apocalipsa, ci pentru că, spune el: „Și repet (sic!), lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel!”
Va fi Putin înlocuit? Cu siguranță, dacă nu își va schimba cât mai repede bucătarul. Cu toții facem greșeli. Și el e, totuși, doar un om. Însă, unul care poate fi periculos, prin cuvinte și acțiuni.
Chiar vom trăi în război și noi, cu toții? Poate că da, mai mult decât „un poate că nu”, dacă cei care iau deciziile azi nu își vor aminti că istoria nu a fost nicicând doar o poveste, ci o oglindă, acum, îngrozitor de dureroasă a viitorului.