Omul de afaceri Ioan Niculae a vorbit, într-un interviu acordat Evz, despre problemele pe care le-a avut din cauza etichetei de “cel mai bogat român” și despre efectele OUG 114/2018 în ceea ce privește plafonarea prețului de vânzare al gazelor.
Ioan Niculae s-a declarat dispus, dacă legea îl obligă, să livreze integral la intern, pentru fermierii români, toate îngrășămintele produse cu gaz de producție locală.
Evz: Domnule Niculae, ați fost cotat, ani la rând, drept cel mai bogat român. La un moment dat, estimarile erau de 1,8 miliarde de euro. 6 fabrici de îngrășăminte, teren agricol, fabrica bioetanol, imobiliare, echipă de fotbal. După problemele în justiție pe care le-ați avut, care mai este situația?
Evz: Din punct de vedere al activelor, lucrurile nu sunt schimbate, în sensul că toate cele 7 combinate, incluzând și rafinăria de bioethanol (Bio Fuel Energy SRL) Zimnicea, sunt în picioare, nu s-a tăiat nimic și acestea au fost foarte bine conservate, mai mult decât atât, două combinate respectiv, Viromet Victoria și Chemgas Slobozia, au fost pornite temporar, în măsura în care am găsit cantitățile necesare de gaz metan, întrucât, știți foarte bine, că materia prima este gazul metan.
Evz: Care ar fi estimarea de avere acum și ce mai funcționează din imperiul agro-industrial?
I.N: Referitor la ,, cel mai bogat român” aș dori să nu mi-o mai puneți niciodată și nici să mai figurez vreodată în vreun catalog, pentru că sunt convins că mi-a făcut numai rău și nu numai că sunt convins, dar am și informații certe ca listele conform cărora au fost distruși oamenii de afaceri români s-au făcut și după aceste cataloage.
Evz.: Fabricile de îngrășăminte sunt în insolvența acum, mai funcționează vreuna? Dacă nu, de ce? Mai dețineți controlul asupra lor, chiar și asupra celor două în faliment, Amurco și Nitroporos?
I.N.: Fabricile de îngrășâminte chimice sunt într-adevăr în insolvență, dar conservate foarte bine și așa cum am răspuns la întrebarea anterioară, două dintre ele au fost repornite temporar, respectiv pe perioada cât am avut gaz metan ( este corect să precizez ca 90% din acest gaz a venit de la import întrucât producătorii români nu ne-au oferit gaz).
Insolventa a fost și este forma legală de protecție a acestor active, altfel erau devalizate de tăietorii de fier vechi și chimia românească, cel puțin din punct de vedere al instalațiilor ar fi fost istorie ( ex. Combinatul de îngrășăminte chimice Arad, combinatul Valea Călugărească, combinatul Năvodari și multe altele). Din punct de vedere al controlului, sigur, cu ajutorul administratorilor judiciari care s-au dovenit nu numai foarte buni profesioniști, dar și patrioți, chiar dacă o să deranjeze pe mulți acum cuvântul ,,patrioți”, în sensul în care și prioritatea acestora a fost salvarea fabricilor, iar nu vânzarea la tarabă de fier vechi, am reușit să le menținem intacte și toate în stare de a fi repornite acum.
Evz: Ați spus că, dacă se aplică întocmai prevederile OUG 114/2018, în ceea ce privește plafonarea prețului de vânzare al gazelor la 68 de lei/MWh, atunci redeschideți imediat toate fabricile. Explicați de ce, ce înseamnă acest plafon în ceea ce privește costurile de producție? Care ar putea fi beneficiul direct al statului?
I.N: Am spus și repet cu voce tare, indiferent câte multinaționale deranjez, OUG 114/2018 este una dintre cele mai bune legi după 1989, pentru relansarea a ce mai există din industria românească și cu precădere cea afectată după 2013 când s-a făcut marea ,, liberalizare” la gaz metan, care în întelegerea românească a fost emiterea unui act normativ prin care să crească prețul gazului metan cu 100% de la 1 aprilie 2013 la 31 martie 2014 ( un an de zile)…
Dacă acest preț de 68 lei MWh se aplică corect, în sensul în care după asigurarea necesarului populației ( necesar care trebuie să fie calculat corect) , consumatorii finali își procură gazul pentru nevoile lor de producție, fără să aibă dreptul de revânzare și aici, mă refer la consumatorii finali la care ponderea gazului metan în costul de producție este semnificativ, în sensul ca depășește 30 – 40 %.
Din acest punct de vedere al costului, se pot deschide toate combinatele (patru în prima fază, până în luna mai 2019 și următoarele două în septembrie /octombrie 2019). Dacă ne trimit la coș cu import nu vom porni nimic sau vom porni maximum două combinate (unul de methanol, și cu mare greutate, unul de îngrășăminte) iar celelalte patru vor dispărea, tăiate pe bucăți, întrucât Legea insolventei este bună, dar are un termen limită.
In cazul pozitiv, în care Parlamentul Romaniei înțelege necesitățile industriei românești și se aplică corect prevederile OUG 114/2018, cele șase combinate plus Bio Fuel Energy, așa cum s-a întâmplat în anul de referință 2012, an în care au funcționat cele șapte combinale și s-a realizat o cifră de afaceri de circa 1 miliard de USD, din care aproximativ 30% au fost contribuții la bugetul de stat, pot atinge anul acesta o cifra de afaceri de peste 800 milioane USD, iar anul viitor să depășească, probabil, 1 miliard USD. Toți acești bani vin ca aport la balanța de cont curent a României (cum a fost în anul 2012).
Pentru bugetul României faceți dumneavoastră calculul, dacă luați în considerare numai TVA- ul, taxele și impozitele aferente salariilor acordate la peste 7.500 de salariați angajați direct și la peste 55 de mii de locuri de muncă indirecte de la furnizorii de materiale, distribuitorii de îngrășăminte, transportatorii, operatori portuari și ajungeți la concluzia ca numai Grupul Interagro ar acoperi în următorii 3 ani așa zisa pierdere la bugetul de stat pentru plafonarea prețului la gaz metan.
Evz: Vorbiți-ne despre aprovizionarea cu gaze. Care sunt relațiile cu cei doi producători locali, Romgaz și Petrom. Aveți deja discuții preliminare pentru furnizare contractuală, în condițiile de după 1 aprilie. La un moment dat, acum ani, vi se cerea plata anticipată, din pricina unor datorii la Romgaz. Care este acum situația și care mai este situația datoriilor către Romgaz?
I.N: In ceea ce privește datoriile Romgaz, plata acestora este inclusă în Planul de Reorganizare care a fost votat de către Adunare Creditorilor, potrivit legii insolventei, și urmează a fi pus în aplicare după validarea acestuia de către judecătorul sindic.
Precizăm ca nici noi și nici altcineva nu a primit vreodată gaz subvenționat. Rapoartele de expertiză, dar în mod deosebit cifrele, în toată perioada de după 2004, arătau că Romgaz a avut în permanență un profit de peste 400% (!?). Legat de datorii, în 2009 s-a semnat o Convenție de Eșalonare pentru datorii, în care s-a convenit ca Interagro să plătească în afară de datoria curentă ( a lunii anterioare) și o sumă convenită de cca. 2,5 milioane USD lunar care includea suma eșalonată din datoria de bază dar și dobânda aferentă întregii datorii, calculate la dobânda de refinanțare a BNR plus 4%.
In același timp Romgaz se obligă să mențină livrările de gaze la prețuri practicate pentru toți clienții săi. Imediat după începerea urmăririi penale împotriva mea, în 2011, Romgaz taie livrările de gaze, dar Interagro continua să plătească lunar sumele convenite până în 2013, când efectiv termina și indeplinește 100% plata datoriei de bază plus o dobândă de 12% ( cca. 8% dobândă BNR plus 4 % surplusul convenit), cumpărând gaz de la Petrom și din import, cu prețuri majorate. Suma rămasă de plată reprezintă numai penalități și majorări anterioare anului 2009, care urma să fie renegociată după plata debitului principal.
Din păcate, după campania imensă pe toate canalele de presă ale ,,Statului de Facto,, care mă voia condamnat cu orice preț ( revedeți interviul cu Elena Udrea din ianuarie 2015 dat la HotNews) nimeni de la Romgaz nu a mai avut curajul să îndeplinească ce convenisem în 2009, iar acum ar dori să preia în baza unor ,, penalități și majorări” multiplicate între timp de 3-4 ori unul sau mai multe combinate?!?!.
Relațiile cu cei doi producător locali de gaze naturale nu pot fi apreciate decât ca fiind normale în contextul relației producător/consumator eligibil în bandă.
Interviul integral aici