„Omul bun la toate“ supravieţuieşte încă pe piaţa autohtonă. El e acela care le ştie pe toate: fotbal, business, modă, mecanică, astrologie… Ce mai, între el şi lumea întreagă nu mai există secrete! Prin urmare, nu se sfieşte să dea cu părerea de peretele public ori de câte ori are ocazia din postura unui zeu care mânuieşte adevărul suprem. Dar dincolo de entuziasmul hiperbolic, de cele mai multe ori nu există decât o idee ridicol de vagă, fără perspective reale de dezvoltare. Şi de aici încolo totul funcţionează ca o maşină extravagantă, dar fără combustibil. Există, toţi şi-o doresc, dar nu pleacă de pe loc şi n-ajunge nicăieri.

Pe omul acesta l-aţi întâlnit cu siguranţă. Eu îl văd în e-mailuri, în interminabile oferte prezentate de companii, în declaraţii de misiuni, viziuni, obiective; îl văd „pe sticlă“, în lucrurile făcute de mântuială, în rezultatele mediocre.

Dar, pentru că mi-am propus un articol optimist, acum vine partea bună, pentru că vreau să semnalez prezenţa unui alt personaj, diametral opus primului, şi în care eu cred foarte tare: specialistul. Ce-i drept, acesta e mai puţin popular în Romånia, dar are şanse mari să cåştige adepţi între jucătorii de pe piaţă. De ce? Simplu: fiindcă el inspiră expertiză şi expiră succes!

De ce prefer specialistul „omului bun la toate“? Fiindcă primul preferă adåncimea, al doilea, suprafaţa. Şi adåncimea înseamnă excelenţă, iar suprafaţa, mediocritate. Primul are substanţă – pe care o fructifică eficient -, pe cånd celălalt te îmbie cu de toate, pe toate gusturile; iar în momentul în care ţi-ai ales ceva, nu-ţi oferă exact ce ţi-a promis, motivånd că s-a terminat stocul. Principiul e simplu şi logic: este efectiv imposibil să ştii multe foarte bine. Din simplul motiv că ziua n-are decåt 24 de ore. Puţin din toate face rău pånă şi la… digestie.

Bineînţeles că toţi ştim cåte ceva despre orice; este firesc şi dezirabil. Dar, pentru o aplicare profesionistă a acestor aptitudini, trebuie să ştii mai mult decåt „un pic“. Doar faptul că ştii să foloseşti un cuţit şi cåteodată coşi un nasture la cămaşă nu te face chirurg.

Impulsul către dezvoltare şi către cele mai bune rezultate e reprezentat de specializare, care se operaţionalizează într-o cunoaştere temeinică a obiectului de activitate ales. Acumulez cunoştinţe multe şi variate despre piaţa pe care activez, ştiu cine ce face şi cum, tatonez terenul şi apoi aleg să mă specializez. Aceasta este ultima etapă – de care nu ne amintim mereu în demersurile noastre de business. Iar acesta este un reminder. 🙂

Andreea Savu este consultant PR al Image PR