Practica companiilor din România de a acorda mici cadouri clienților sau chiar și potențialilor clienți, precum și de a organiza mese de afaceri pentru a menține sau a construi o relație apropiată cu partenerii de afaceri a condus de-a lungul timpului la numeroase dezbateri de natură fiscală.
Cheltuielile companiilor cu aceste acțiuni sunt încadrate la cheltuieli de protocol, dar imediat ce se face această încadrare apar și implicații. Spre exemplu, în ce măsură o companie poate deduce TVA aferentă achizițiilor de astfel de cadouri ori servicii?
În trecut, TVA aferentă acestor cheltuieli se deducea pe baza unor reguli restrictive pentru numeroși contribuabili. Astfel, până la finalul anului 2012, bunurile și serviciile din cadrul acțiunilor de protocol nu intrau sub sfera plății (autocolectării) TVA dacă valoarea lor pe parcursul unui an calendaristic era inferioară plafonului de 2% din profitul impozabil. Practic, după finalizarea unui an financiar, companiile așteptau situațiile financiare, după care își calculau totalul cheltuielilor cu bunuri acordate în scop de protocol și le comparau cu plafonul de 2%.
În cazul în care se încadrau în acest plafon nu existau implicații, însă dacă plafonul era depășit, atunci intervenea obligația de a autocolecta și plăti TVA pentru diferență (dacă TVA a fost dedusă inițial).
Dar dacă o companie nu înregistra profit? Sau dacă profitul obținut era nesemnificativ? Practic, conform legislației de până la finalul anului 2012, o companie își putea deduce TVA aferentă achizițiilor efectuate în scop de protocol în limita plafonului de 2% doar dacă înregistra profit, fapt ce reprezenta o discriminare clară între contribuabilii profitabili și cei aflați pe pierdere.
În aprilie 2011, Deloitte România a sesizat această incompatibilitate dintre legislația națională și Directiva de TVA, printr-o notificare transmisă Comisiei Europene. Practic, Deloitte a subliniat că prevederile Directivei de TVA au fost transpuse într-un mod restrictiv în legislația națională, încălcându-se principiul neutralității fiscale și conducând la discriminarea companiilor ce înregistrau pierderi sau profituri mici. O astfel de incompatibilitate a legislației putea conduce la inițierea de către Comisia Europeană a unei proceduri de infrigement împotriva României. În martie 2012, în răspunsul primit de la reprezentanții Comisiei Europene, se explica faptul că autoritățile fiscale din România au întâmpinat dificultăți în a transpune în legislația națională prevederile Directivei de TVA în materie de bunuri acordate în cadrul acțiunilor de protocol. Însă Comisia urma să colaboreze cu autoritățile naționale pentru a remedia această incompatibilitate.
Reguli noi
Ulterior, la finalul anului 2012, autoritățile române au emis un proiect de modificare a Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal în care, printre altele, se propunerea și schimbarea regulilor privind deductibilitatea TVA aferentă achizițiilor utilizate în scop de protocol. Nota de fundamentare a acestui proiect arăta că autoritățile fiscale au luat decizia de a modifica aceste reguli abia după ce au fost impulsionate de către Comisia Europeană, observațiile Comisiei subliniind că prevederile naționale privind TVA aferentă achizițiilor de protocol au un caracter limitativ comparativ cu prevederile Directivei Europene. Proiectul a fost aprobat și, începând de la 1 ianuarie 2013, bunurile acordate gratuit în cadrul acțiunilor de protocol nu mai sunt considerate ca reprezentând livrări de bunuri supuse TVA dacă valoarea fiecărui cadou este mai mică sau egală cu plafonul de 100 lei. Mai mult, pentru servicii, inclusiv achiziția de servicii de restaurant și catering pentru mese de afaceri, nu mai există un plafon, TVA fiind integral deductibilă dacă se face dovada consumului în scop de afaceri. Cum majoritatea companiilor au reguli stricte privind decontarea de către angajați a unor astfel de cheltuieli, justificarea utilizării ar trebui sa se poată realiza ușor prin documentele de decont.
Astfel, doar pentru bunurile (nu și servicii) a căror valoare depășește plafonul de 100 lei, companiile vor avea obligația de a autocolecta TVA pentru diferență. Noile prevederi fiscale asigură păstrarea principiului neutralității fiscale față de toate categoriile de companii, atât față de cele care înregistrează profit, indiferent de mărimea acestuia, cât și față de cele care raportează pierderi. Pe lângă avantajele evidente pentru companii, finalitatea favorabilă a acestei proceduri dovedește că există mecanisme funcționale de obținere a unui tratament fiscal echitabil cu sprijinul instituțiilor Uniunii Europene, mecanisme ce ar trebui luate în considerare atunci când legislația fiscală națională este nedreaptă.
Vlad Boeriu, senior manager, Deloitte Tax
