Execuţia bugetului general consolidat în primele şapte luni ale anului 2020 a înregistrat un deficit de 49,68 miliarde de lei (4,7% din PIB), conform datelor publicate miercuri de Ministerul Finanţelor Publice.
După primele şase luni ale anului 2020, bugetul a consemnat un deficit de 45,17 miliarde lei (4,17% din PIB).
Anul trecut în aceeaşi perioadă, execuţia bugetului general consolidat indica un deficit de 18,14 miliarde de lei, respectiv 1,76% din PIB.
Potrivit MFP, sume în valoare de 27,01 miliarde de lei (2,55% din PIB) au fost lăsate în mediul economic prin facilităţile fiscale, investiţii şi cheltuieli excepţionale adoptate pentru combaterea efectelor epidemiei de COVID-19.
Ce avertizări vin de la BNR
Viceguvernatorul Băncii Naţionale, Leonard Badea, a vorbit recent, într-o opinie postată pe blogul BNR, despre vulnerabilitatea României din prezent.
„Din păcate România se confruntă astăzi cu o dublă vulnerabilitate generată de niveluri ridicate ale deficitului bugetar şi deficitului de cont curent. Acestea nu sunt apărute ca efect al crizei (chiar dacă este firesc că ele au fost amplificate de criză) ci rezidă în deficienţe structurale acumulate în anii anteriori acesteia, ani de creştere economică şi prosperitate, în care am fi avut timpul şi resursele să le corectăm sau măcar să le ameliorăm, chiar cu costul unei creşteri mai moderate (dar mai sustenabile).
Deficitele de nivel ridicat pot fi menţinute în perioade favorabile pentru economie dar devin extrem de greu de perpetuat în perioadele de criză din cauza fenomenului (normal) de creştere a aversiunii la risc în rândul investitorilor externi de care depinde finanţarea acestora. De aceea este lipsit de înţelepciune să nu acţionezi împotriva denaturării structurii economiei care conduce la permanentizarea unor deficite mari chiar dacă, pentru moment, acestea pot fi (aparent) susţinute”, precizează Badea în analiza sa.
În opinia sa, în cazul României, deficienţele structurale ce generează nivelul ridicat al acestor deficite ţin în principal de rigiditatea structurii cheltuielilor bugetare şi nivelul redus al veniturilor fiscale ca pondere în PIB, iar din perspectiva poziţiei externe, dependenţa ridicată a economiei de importuri, ceea ce induce aproape automat şi vulnerabilitatea lanţurilor de aprovizionare.