Fiecare societate are un anumit stoc de “capital voinţă” şi de “capital răbdare” precum are şi un stoc de capital intelectual. Stocul de “capital voinţă şi răbdare” ar putea fi definit că fiind voinţă şi răbdarea pe care o populaţie, în ansamblul ei, şi/sau un individ, o au pentru a face faţă situaţiilor adverse, complicate, disfuncționalităților de tot felul cărora trebuie să le facă faţă. Este nevoie de voinţă şi răbdare pentru orice lucru bine făcut: pentru a învaţă ceva, pentru a creşte copii, pentru a face muncă de calitate etc.

La baza “capitalului voinţă şi răbdare” stau două elemente, corelate între ele: 1. energia mentală a fiecărui individ, şi 2. educaţia fiecărui individ.

Fiecare persoană este dotată cu un anumit nivel de voinţă şi răbdare care depinde de multipli factori, foarte importante fiind cantitatea şi calitatea somnului, alimentaţia şi autogestiunea mentală. Nivelul de voinţă şi de răbdare este specific fiecărei persoane. Acest nivel descreşte, “se consumă” pe parcursul zilei. Avem mai puţină voinţă şi răbdare la sfîrşitul unei zile stresante decît la sfîrşitul unei zile relaxante.

Educaţia influenţează nivelul de voinţă şi răbdare. O educaţie mai strictă, care cere copilului să facă, în mod repetat şi planificat, diverse lucruri precum exerciţii de matematică, memorări, atenţie la poziţia corpului şamd, dezvoltă “capitalul voinţă şi răbdare”. De asemenea, religia a avut, din totdeauna, un rol important în dezvoltarea voinţei şi rabdariii. A ţine post necesită voinţă. A merge regulat la slujbe necesită, de asemenea, voinţă. A memora rugăciuni necesită determinare.

Dezvoltarea marilor puteri economice ale lumii şi a marilor democraţii a fost influenţată de perioade îndelungate în care dezvoltarea “capitalului voinţă şi răbdare” al populaţiei a ocupat un loc central în preocupările societăţii. Exemple pot fi epoca Victoriană în Marea Britanie, epoca Bismark în Germania, epoca colonizării protestante a Americii. “Capitalul voinţă şi răbdare” al unei societăţi poate fi erodat. Un exemplu este erodarea “capitalului voinţă şi răbdare” în România anilor 1980, care a dus printre altele la o dorinţa de confort mental din partea unei mari părţi a populaţiei cu consecinţă realegerii unor personaje care ofereau un anumit confort mental.

Există o legătură între nivelul de dezvoltare a voinţei şi răbdării şi dezvoltarea şi implementarea unor rutine care ajută, în viitor, la economisirea energiei mentale. La rîndul lor, aceste rutine sînt legate de bunul mers al societăţii, de gradul de predictibilitate şi funcţionalitate a unei societăţi. O societate a căror membri au beneficiat de ajutor pentru a-şi dezvoltă voinţă are o capacitate ridicată de a implementa, la nivel de entităţi economice şi al administraţiei, rutine care duc la economisirea energiei mentale a membrilor acestei societăţi.
Un exemplu simplu este aşteptatul luminii verzi la semafor. Este necesară puţină răbdare, după care devine un automatism, automatism care contribuie la o societate mai predictibilă.

O societate predictibilă ajută membri săi să îşi economisească energia mentală, care poate fi folosită de aceştia în alte direcţii. De exemplu, un angajat care nu vine stresat la serviciu, după o călătorie relativ previzibilă la birou, este mult mai productiv.

Cel mai mare inamic contemporan al voinţei şi răbdării este interesul societăţilor comerciale. Societăţilor comerciale fac profit de pe urmă doamnei sau domnişoarei care cumpără, la sfârşitul unei zile obositoare, ciocolată pe care “o merită”, “precum spune reclamă”, şi pe care nu ar cumpără-o dacă nu ar fi obosite după o zi neprevizibilă şi obositoare. În ţări dezvoltate, precum Statele Unite, au început să apară şcoli private unde se pune accentul pe dezvoltarea voinţei şi răbdării copiilor. Multinaţionale, precum Starbucks, au început să dezvolte manuale de training care cuprind secţiuni largi dedicate dezvoltării răbdării angajaţilor, pentru situaţii precum o coadă foarte lungă, un client nervos şi nepoliticos etc.

Drumul României şi al cetăţenilor ei către o societate mai eficientă, mai transparenţă, mai dezvoltată, trece inevitabil prin dezvoltarea “capitalului voinţă şi răbdare”  al Românilor. Această dezvoltare ar trebui să fie un obiectiv al Statului şi Guvernului României! Cât de important este CE învaţă copii români în şcoli cînd schimbările sunt atât de rapide? Nu este, oare, mai important să înveţe CUM să înveţe eficient orice materie? Iar înainte chiar de a ştii cum să înveţi, este necesar să ai voinţă şi răbdarea să investi!

 

Mike Mihai Benke, BSc, CPA-CMA, MBA

–  CPA – Certified Professional Accountant – Expert Contabil (Canada)

–  CMA – Certified Management Accountant

–  MBA – Master of Business Administration