Băncile centrale sunt terifiate de deflație. Înțelepții noștri nu fac excepție. Este ridicol din punctul meu de vedere efortul depus pentru a găsi modalități alternative de a comunica o scădere a prețurilor măsurată de un indice. Prin definiție, deflația este doar scăderea prețurilor în economie măsurată de un indice.
Așa cum inflația reprezintă creșterea prețurilor. Când prețurile cresc cu 0,01% nu există o problemă pentru comunicatorii băncilor centrale, angajați direct sau indirect, să spună că inflația a fost de 0,01%. Dar când prețurile scad cu 0,01% se apelează la tot felul de trucuri. Scăderea prețurilor nu reprezintă deflație pentru că deflația este o stare de spirit. Sau, scăderea prețurilor nu arată deflație arată inflație negativă. S-a ajuns până acolo încât să se pună condiții speciale pentru a putea numi scăderea prețurilor deflație. Să fie o scădere care persistă în timp, cel puțin un an, și să fie incorporată în așteptările cetățenilor. Ridicol. Este același tip de efort propagandistic pe care vedem că îl fac oficialii când încearcă să explice o scădere a dinamicii produsului intern brut.
Eu prefer lucrurile simple. Scăderea prețurilor în economie măsurate de un indice să numește deflație, iar opusul inflație. Nu ar trebui să ne fie frică de cuvinte și nu ar trebui să complicăm lucrurile. Deflația nu este neapărat un lucru rău. Depinde cum s-a ajuns la deflație, prin creșterea ofertei sau scăderea cererii.
Să luăm cazul nostru. În 2015 prețurile au început să scadă de la o lună la altă, începând cu Iunie. Au scăzut așa de rapid în câteva luni, încât măsurate la aceeași perioadă a anului precedent s-a ajuns la o scădere de aproape 2%. Rată anuală a deflației de 2%. În 2015, am ajuns la o rată lunară a deflației de 0,2%. După ce eliminăm toate produsele volatile, reglementate și pe cele accizate, prețul celor rămase a scăzut în 2015 față de 2014 cu aproape 4%.
Nu întru în discuția despre puterea de cumpărare. Sigur o va face cineva din guvern. Problema pentru înțelepții noștri este că nu știu, nu pot, să comunice foarte clar scăderea de prețuri. Da, în luna Iunie este explicată de reducerea TVA. Dar în luna Iulie relativ la Iunie? Dar în August relativ la Iulie? Dar de ce scad preturile și pentru bunurile nealimentare când TVA a fost scăzut doar pentru bunuri alimentare? Acestea sunt întrebări la care nu există răspunsuri clare imediat. Este de preferat ca scăderea prețurilor să fie efectul creșterii ofertei. Alternativă, scăderea cererii, ar fi un dezastru pentru politica economică. De aici, introducerea în discurs a mai multor condiții pentru a defini ceva ce este foarte simplu și clar, scădere de prețuri egal deflație.
Avem totuși câteva puncte de pornire. De exemplu, din 2013 rată inflației a continuat să scadă rămânând sub țintă. După ani de zile în care surprindea banca centrală cu rațe de inflație mai mari decât estimările instituției respective, economia livrează acum rate de inflație din ce în ce mai mici. Bineînteles că a fost o surpriză pentru BNR de fiecare data. Nu ne interesează de ce estimările BNR nu sunt foarte aprope de realitate. Este o problemă pentru banca centrală, sperăm doar să nu implementeze politica monetară doar pe baza acestor estimări. Ne interesează că rata inflației a scăzut constant după 2013. în vara lui 2015, când economia a “primit” primul șoc al reducerilor de TVA inflația se afla cu mult sub țintă. Astfel, a fost foarte ușor ca rata inflației să scadă și să ajungă la deflație în urma scăderilor de taxe. în lumea ideală în care BNR își făcea treabă și inflația era la țintă ar fi fost mai greu să se ajungă la deflație.
Scăderea prețurilor nu este așa o surpriză pentru oricine urmărește ce se întâmplă în economie. Rata inflației scade de câțiva ani. Chiar și fără scăderea taxelor rata inflației a ajuns foarte aproape de zero. Rata inflației de astăzi prezintă informații despre politica monetară din trecut. Inflație sub țintă 2 ani la rând, estimată să rămână acolo în următorii 2 ani, alături de dobânzi aproape de zero arată doar că politica monetară a fost prea restrictivă în trecut. Altfel spus, cererea agregată a fost sugrumată de politica monetară în trecutul apropiat.
Prețurile au scăzut în iunie pentru că a scăzut TVA pentru produse alimentare. Dar inflația sub țintă de 2 ani și deflația care s-a instalat în economie de trei luni nu poate să fie explicată doar de scăderile de taxe. În loc să pierdem timpul ascunzându-ne de cuvântul deflație ar trebui să vedem de ce inflația scade de 2 ani și de ce deflația a continuat și în lunile Iulie și august. Ar trebui să vedem totuși prețurile pentru producția industrială sunt în deflatie de aproape un an în timp ce dinamica producţiei industriale a continuat să scadă. Nu prea arată că preţurile scad de pe urma creşterii ofertei.
Nu am răspunsul clar, nu la mine trebuie căutat. Există instituții cu oameni plătiți foarte bine pentru a descoperi ce se întâmplă. Să vedem ce spun. Sper să vină cu explicații mai bune decât inflație negativă loc de deflație.
Textul a fost preluat de pe blogul autorului
