Ştiţi cum fac copiii, îşi găsesc mereu altceva de făcut mai important decât temele pentru a doua zi la şcoală? Aşa şi cu fetele şi băieţii ăştia de se joacă cât e ziulica de lungă de-a politica, pe banii noştri, visând să se facă Tituleşti sau Brătieni când vor fi mari. Ba îi aruncă cu piatra moţiunii în cap ăluia mai mic şi mai îndârjit dintre ei, ba se joacă de-a v-aţi ascunselea cu asumarea răspunderii, ba se pârăsc unii pe alţii cu pensiile. Ignorând complet avertismentele dirigintelui Jeffrey Franks, ei îşi închipuie că, atunci când vor fi prinşi cu temele nefăcute, argumentul „mi-am uitat caietul acasă“ va fi suficient pentru a-l duce de nas. În loc să se pună pe treabă cu legea bugetului şi să rezolve ecuaţia reducerii deficitului bugetar, copiii ăştia ne aruncă praf în ochi cum că, uite, câte lucruri importante au ei de rezolvat. Partea proastă e că examenul se apropie, şi chiar nu ştiu cine va fi capabil să stea nopţile să recupereze un an complet pierdut. Nu vă fie cu supărare, dar ce avem noi în curte nu e clasă politică, ci clasa a VII-a D, de la o „şcoală ajutătoare“.

Poate mulţi dintre dumneavoastră nu vor fi de acord, dar eu sunt convins că nu de pensiile parlamentarilor ne doare pe noi acum, nici de salarizarea unică, nici de reforma învăţământului aşa, hodoronc-tronc. Ci, de cheltuit puţinii bani care mai există şi de atras fonduri pentru proiectele de infrastructură, de alergat după fonduri europene, nu după bani cu împumut, de atras investiţii şi de văzut cu ce buget defilăm la anul. Cu alte cuvinte, de un program deştept de a scoate ţara din criză într-un an, 2010, care de pe acum se anunţă mai rău decât acesta în care am cam suflat în drâmbă şi am tăiat frunze la câini.

Din păcate, nu se va întâmpla aşa, urmează circul cu alegerile prezi­den­ţiale, apoi cu numirea unui nou guvern şi mai găsesc ei ceva. Oricât i-am urechia, n-ai ce le face. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.