In ultimii ani, cei doi colosi industriali, Somes si Cesom, si-au redus activitatea treptat si incearca acum, cu disperare, sa revina la viata. Dejul s-a nascut o data cu platforma chimica si risca acum sa se stinga o data cu ea.
Orasul Dej numara 41.000 de suflete. Cei care au putere de munca se apropie de 20.000. Dintre acestia, peste 6.600 sunt someri. In continua crestere, rata somajului, calculata la sfarsitul lunii februarie, 1999 se ridica la 29,5%. De aproape trei ori mai mult decat media pe tara.
Dejul se imparte simplu, in doua: platforma sud si platforma nord. In nord se concentreaza, in limbajul sec al cifrelor de specialitate, 71,73% din viata economica a orasului. Acolo se afla „colosii in suferinta”, Somes si Cesom. Contributia SC Somes Dej SA in totalul cifrei de afaceri pe oras este de 41,87%, iar a SC Cesom-SA 29,85%. In partea sudica sunt alte firme, aflate si ele in „proces de reorganizare”: Romcons, Romsucmer, Agrocom, Alpha, Metex, Somtrans, Refrabraz. Peste tot, fie ca e vorba de industrie alimentara, transporturi sau materiale refractare, fiecare angajat se teme ca maine el va fi cel „pus pe liber”. Asta, in cazurile fericite, in care nu s-a ajuns deja la „inchidere operationala”, moment in care doar personalul de paza si cativa functionari TESA mai au de lucru.
Autoritatile orasului incearca acum sa parcurga lungul si birocraticul drum al decretarii zonei Dej ca zona defavorizata, pentru a obtine facilitatile fiscale prevazute de lege, respectiv scutirea de impozitul pe profit, neobligativitatea achitarii taxelor vamale pentru materii prime si materiale necesare productiei etc. In dosarul intocmit in acest sens de Primaria Dej se merge pe ideea ca orasul si zonele limitrofe sunt victime ale gandirii economice centralizate, care a nascut regiuni monoindustriale. In cazul Dejului, zona este monoindustrial-chimica. Produsele de baza sunt celuloza si hartia, firele si fibrele sintetice, confectiile si papetaria.
Declinul continuu, economic si social, este evident. Cea mai abrupta cadere s-a inregistrat anul trecut. Dupa primul semestru al anului 1998, pierderile totale ale industriei din zona depasisera 56,2 miliarde, adica aproape egalau totalul pierderilor inregistrate in 1997. Directorul Directiei Administratie Publica, Marius Pugna, care s-a ocupat de intocmirea dosarului de zona defavorizata, spune ca, in mod normal, nu ar trebui sa aiba dificultati in a obtine hotararea guvernului: „Problema este ca drumul e foarte lung si birocratic. Avem aprobarea consiliului local, urmeaza cea a consiliului judetean, trebuie avizul Agentiei Nationale de Dezvoltare care sa propuna Guvernului. Speram sa nu dureze prea mult. Sa nu fie prea tarziu…”
Somes Dej are nevoie de 35 milioane $
Colosul Somes Dej SA a incheiat anul trecut cu pierderi de 155 miliarde lei. Din cei 2.170 de angajati, au mai ramas in jur de 1.200. Restul a preferat „celebra” disponibilizare pe baza Ordonantei nr. 9. Pana in 15 februarie, Somes Dej a fost oprit, acum incercand sa isi revina, cu mare greutate. Datoriile cele mai mari ale SC Somes SA sunt catre Conel (43 miliarde), Ministerul Muncii (30,8 miliarde), Ministerul Finantelor (14,5 miliarde), Distrigaz (14 miliarde) si SNCFR (8 miliarde). Conform planului de reorganizare, discutat in Comitetul Creditorilor, aceste datorii au fost inghetate la nivelul din 5 ianuarie 1999. Directorul SC Somes Dej SA, Gheorghe Benea, a declarat, pentru revista Capital, ca planul de reorganizare este structurat pe trei directii: lichiditatile si modul de asigurare a acestora, comenzile pentru export si necesarul de investitii. Somes SA are nevoie de 35 milioane dolari, care au directii clare. Energia electrica va fi achitata in valuta, pentru a beneficia de reducerea cu 20% a valorii facturii. Desi Legea nr. 64 interzice investitiile pe perioada reorganizarii, Somes Dej va putea folosi 20% din lichiditati, cu conditia nominalizarii stricte a obiectivului investitional. Prin neutilizarea la parametrii la care a fost gandita, Somes Dej resimte din plin pierderile rezultate din intretinerea capacitatilor neutilizate. Numai in februarie s-au facut reparatii de peste 17 miliarde lei.
Directorul Gheorghe Benea sustine ca investitia de 35 milioane dolari, de care are nevoie societatea pe care o conduce, garanteaza cresterea capacitatii de productie cu 40%, diminuarea consumului de energie electrica cu 35%, a celei termice cu 25% si reducerea poluarii cu 75%. „Problema este ca imi lipseste garantia guvernamentala. Prin Banca Mondiala, am putea beneficia de un program de reducere a poluarii care ar asigura jumatate din suma totala de investit, respectiv 17,8 milioane de dolari. Nu am garantia, nu iau creditul, chiar daca este avantajos, cu 5 ani perioada de gratie si 15 ani esalonarea platilor”, spune directorul Benea. El este nemultumit de faptul ca se crediteaza domenii care nu au o piata certa, cum este cazul Roman SA. „S-au dat sute de miliarde acolo. Mie, daca mi-ar da 50 de miliarde, as prezenta investitii clare, nominalizate”, afirma directorul Somes Dej. Gheorghe Benea are incredere in societatea din Dej, spunand ca anul trecut a acoperit 75% din exportul de hartie de ambalaj al Romaniei, peste 26 de mii de tone. Somes Dej are, in prezent, cereri la export catre Germania, Italia, Turcia si Orientul Apropiat, dar se teme ca nu va putea asigura comenzile. La 31 martie, planul de reorganizare trebuie depus la tribunal, pe 1 aprilie va avea loc AGA si pe 7 aprilie sedinta Comitetului Creditorilor. Dupa aprobarea planului de reorganizare, ar putea aparea si eventualii investitori. Cel care a condus SC Somes Dej SA, timp de 22 de ani, pana la 1 decembrie 1998, Ioan Ungur, se declara convins ca falimentarea fabricii este rezultatul unui „complot extern”.
Cesom Dej, ultimul supravietuitor
Din luna decembrie a anului trecut, SC Cesom Dej SA a fost nevoit sa isi opreasca activitatea. Dintre cei 1200 de angajati au mai ramas acum 60, carora li se adauga paznicii. Dupa inchiderea fabricilor similare producatoare de celofibra de la Suceava, Braila, Bucuresti si Lupeni, ultimul supravietuitor, Cesom Dej, a dat piept cu rigorile economiei de piata si a fost doborat. Fabrica se afla in proces de reorganizare judiciara. Datoriile catre Romgaz, Conel si catre partenerii externi se ridica la 120 de miliarde.
Directorul Alexandru Morar isi aminteste vremurile in care Romania producea 130 de mii de tone de celofibra anual. Aceasta se intampla inainte de 1989. Anul trecut, Cesom abia a mai produs 7 mii de tone de celofibra. „Comenzile pe piata externa existau si exista si in prezent. Problema este ca, la preturile noastre de productie, pretul extern este prea mic. Incercam o reorganizare bazata pe reducerea costurilor de productie si pe posibila imbunatatire a mediului extern”, spune directorul Alexandru Morar. El pune criza industriei producatoare de celofibra pe seama prabusirii Uniunii Sovietice si a crizei asiatice. Actionar majoritar, cu 51% din portofoliu, a devenit Ascop Liechtenstein, o firma slovaca. La Cesom, prima AGA va avea loc pe 2 aprilie.
Dejul poate fi declarat zona defavorizata
Speranta orasului Dej este alimentata acum de posibila declarare a sa ca zona defavorizata. Ceva mai rezervat, se sconteaza si pe succesul reorganizarii SC Somes SA si a Cesom. Ca un semn bun a fost privita si reluarea timida a activitatii de la Somes. La Agentia locala de ocupare profesionala se intampla sa nu se gaseasca nici un loc de munca. Familiile celor aproape 7000 de someri asteapta cu groaza ziua in care „banii de pe Ordonanta” se vor termina. In multe cazuri, acest lucru s-a intamplat. Politia se asteapta la o explozie a infractionalitatii, iar programele camerei de comert, care incearca sa ii incurajeze pe oameni pentru a incepe o afacere, nu prea au un succes. „Afacerile” care infloresc sunt magazinele second-hand. Intre timp, la cantina de ajutor social, numarul abonatilor a crescut de la o suta, cati erau acum cativa ani, la aproape o mie, in prezent. Cu toate acestea, micul oras cu doua cimitire, incearca din rasputeri sa supravietuiasca. tr
r
Dragos Stanca